Zbor

scris de Fata cu Ie April 27, 2018
Zbor

Azi e zi de road trip (”excursie pe drum”). Pentru că sunt un călător căruia îi șade bine cu drumul, am profitat de clipele de vacanță și am încălecat pe caii putere. Ne-au purtat pașii prin însorita țară vecină, din peșteri, până pe coama munților, prin  moleșeala soarelui de amiază ce arde aprig, până la petele de zăpadă ce mai pot fi întâlnite pe creste, totul împachetat într-o foiță de voie bună și poftă de aventură…

La început a fost… cafeaua… licoare magică ce îmi aduce zâmbetul pe față și îmi destinde creierul. Am uitat repede de neprevăzutele apărute la birou și am cedat în fața aventurii. Am început cu Peștera Devetashka, unde m-am afundat cu plăcere în aromnia și seninătatea spațiului. Mi-am adus aminte frecvența pământului și am rezonat cu lumina, verdele și zborurile locului. Această peșteră ascunde în interiorul ei o colonie de lilieci pitici (din ce-am putut eu înțelege este o specie endemică) a căror greutate medie este aproximativ aceeași cu a unui ursuleț de gumă (bomboană).

Tot aici am furat luminii și spațiului zborul, și nu cel al păsărilor care aveau cuiburi printre stânci ci zborul luminii în măruntaiele pământului.

Am continuat drumul prin munți și am atins cerul de pe coama lor. La un moment dat, de foarte departe am zărit o poartă (mai degrabă un portal) între două lumi: cea a noastră, a pământului, și lumea cerului, un spațiu definit printr-un albastru intens, prin nori pufoși cu textură dulce și miros de lămăie și un ”ceva” care îți garantează trecerea într-o lume de poveste. Ne-am hotărât că vrem să vedem ”poarta” așa că am ajuns într-un vârf de munte (făcând slalom printre văcuțele care erau împrăștiate pe șosea, de la poalele versantului până la vârf) la Arcul de Triumf închinat libertății și eroilor ce au căzut pentru ea. Un spațiu pustiu (de oameni) și plin de viață, culoare, vânt și prezent (aproape că am auzit cum cresc firele de iarbă printre sunetele păsărelelor, târâitul insectelor și sclipirile șopârlițelor). Un spațiu în care doamna Pământ îmbrățișează omenirea: eu i-am întors îmbrățișarea.

Seara am petrecut-o în centrul Plovdivului, oraș ce va fi Capitală Culturală Europeană în 2019 și am făcut o mică oprire la ruinele Hipodromului construit undeva între anii 150 – 180 la solicitarea Împăratului roman  Marc Aurelius. Am descoperit cu încântare acest mic orășel (de vreo 340 de mii de locuitori, unde ne-am promis că o să revenim pentru încă două zile) și am închis seara într-o minunată armonie filozofând în fața unui pahar cu vin, ascultând muzică și savurâd fiecare înghițitură a unui sorbet de căpșuni.

A… să nu uit! Și… Am făcut fotografie. În traducere am folosit apartul foto așa cum obișnuiam înainte, pe modul manual, potrivind fiecare setare atunci când vreau să fac o poză.

Inspirația zilei

”Cine crede în zbor, este stăpân peste zare.”

Lucian Blaga

You may also like

Scrie un comentariu