Vizită de studiu

scris de Fata cu Ie July 10, 2018
Vizită de studiu

Atunci când ziua ta de muncă pe teren începe la 8 AM (mărturisesc că am întârziat 15 minute… se blocase tot traficul din București tocmai atunci când mă grăbeam și eu) și se termină la 8 PM (cu o medie de 10 km de plimbare … și ceva mai mulți în mașină), cu discuții tehnice și complicate, totul ține de cum vrei să vezi lucrurile. Am decis să folosesc ochelarii cu lentilă roz și să mă simt într-o călătorie de explorare (era un spațiu total nou așa că mi-a ieșit cu brio).

Am folosit toți muschii ”de vacanță”: privirea agilă ca să descopăr lucruri noi, mintea și atenția ca să înțeleg cum funcționează și care sunt conexiunile dintre lucruri (e drept, în vacanță folosesc mușchii aștia pentru istorie, cultură, civilizație și artă – azi i-am folosit pentru tehnică), creativitatea și ieșitul din cutie ca să găsesc spații de fotografiat (am făcut câteva fotografii chiar reușite, le găsiți pe contul de instagram: @fatacuie) și am adăugat și experiențe în capitolul #primaoară. A fost prima oară când am pășit (de fapt m-am urcat) într-un turn de răcire a apei.

Plimbarea în turnul de răcire a apei m-a făcut să meditez la Sorescu și la Iona lui. În mod paradoxal, intrând în incinta (uriașă ce-i drept) încercuită de pereții extrem de înalți, ce lăsau la vedere doar un mic petec de cer, am simțit un mare sentiment de libertate. Cum poți să simți atât de firesc libertate atunci când în jurul tau se înalță pereți de zeci de metri care îți limitează toate orizonturile și poți să vezi doar în departare… deasupra capului… un mic disc de lumină? Am realizat că este cam același sentiment de libertate aparentă pe care îl am atunci când mă limitez la rutina mea zilnică, când fac lucrurile obișnuite, cu entuziasm,  fără să mă întreb de ce le fac așa, ca atunci când aleg drumul cunoscut și rezultatele comode. Uneori mă simt liberă fiind cu adevărat în burta peștelui și privind lucrurile din cutie.

Exersez de mulți ani privitul lucrurilor într-o altă maieră, dintr-o altă prspectivă (uneori cu succes, alteori cu mai puțin succes) dar azi, pentru prima data, am realizat ce înseamnă să rămâi în cutie cu sentimentul că ești liber, că te găsești în afara ei. Nu vorbesc despre gânduri și conștientizare ci despre sentimentul acela plin, paradoxal, de liberatate atunci când ești în colivie.

Plimbarea de azi a avut încă un moment de ”Aha!” pentru psihologul din mine. A fost reacția mea atunci când am văzut mai multe butoane colorate aprinse. Ceva mai presus de logică și de condiția mea de om inteligent îmi spunea să apăs pe ele… ele clipocesc ca să apeși pe ele… Am simțit cum pentru o fracțiune de secundă m-am apropiat de rudele mele îndepărtate maimuțele… am păstrat curiozitatea însă logica mea a fost la un pas să fie bătută de instinct… și… să apăs pe butonul roșu…

Încă mai procesez experiențele de azi care, datorită ochelarilor pe care i-am ales, au fost pline de învățare, conștientizare și cu un strop de magie (unde e magia?… în sunetul picaturilor de apă ce cad în ploaie la baza turnului de răcire și, dacă închizi ochii, ai sentimentul că ești înconjurat de cascade). Am mai adăugat la asta  momente de conștientizare legate de natura umană și de procesele obișnuite din ființa mea.

La voi cum e cu cutiile, coliviile și butoanele?

Inspirația zilei:

Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă s-o trăiești ca pe ceva magic.

Albert Einstein

You may also like

Scrie un comentariu