Viața la țară

scris de Fata cu Ie March 11, 2018
Viața la țară

Locuim la sat. Cu tot efortul drumului zilnic până în București și retur, cu complicațiile care apar în rutina zilnică atunci când programul din oraș suferă o schimbare neașteptată, cu momentele în care locuitorii Bucureștiului își folosesc mașina în loc de umbrelă, cu toți șoferii care pe zi ce trece devin mai puțin atenți la colegii de trafic…n-aș schimba nimic.

Iubesc liniștea sfărșitului de sptămână acasă, somnul de duminică de la prânz fără zgomote de fond, cafeaua băută în pridvor cu soarele care îți încălzește fața, paginile Nopții de Sânziene a lui Mircea Eliade care au o altă magie citite în fotoliu la aer curat, pizza minunată făcută de Nelu (sau mai nou de fratele lui, George) acompaniată de un pahar de vin făcut în casă ( avem o pizzerie în la 100 de m distanță care mai are o virtute, la fiecare vizită acolo mai descoperim câte un obiect vechi care întregește colcția lui Nelu),  ceata de căței ai vecinului meu care atunci când ne întâlnim pe strada ( ei fiind într-una din plimbările zilnice)  sar în jurul meu și vin la mângâiat, Eminescu, motanul a cărui lăbuță am vindecat-o și care nu mai pleacă din fereastră ( pe exterior) și mă ceartă atunci când pisicile mele intră în casă, și…stelele…cerul senin împânzit de mii de stele care strălucesc. Toate acestea fac parte din ziua mea de duminică, a 70-a petrecută în ie. Pentru ea am ales o ie din Ardeal, de-acasă. O ie de Bistrița cu pui peste cot și cu fodori la manșetă, cu flori și culori, ca de primăvară și bucurie.

Inspirația zilei ( din Gradina Hestiei. Simona a fost cea care mi-a făcut poftă de Noaptea de Sânziene și eu n-am putut să spun nu):

“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…”

Mircea Eliade – Nopatea de Sânziene

 

You may also like

Scrie un comentariu