Verde

scris de Fata cu Ie April 11, 2018
Verde

Azi a fost o zi verde. Ziua 101 in care, îmbrăcată în cămașa mea lungă, cusută cu bumbac de culoarea vinului și cu câte un strop de soare din când în când ca s-o îndulcească, am încercat să-mi salvez hortensiile. Cămașa mea de azi e bărbătească, din sud, probabil din zona Dâmovița (dar mai trebuie să mă documentez) iar hortensiile cumpărate de curând din supermarket arătau minunat înainte să plec casă de sărbători. Azi, abia am mai ales cateva frunze care nu se pregăteau să cadă. Am profitat de vremea minunată, mi-am înfipt mâinile (cu ajutorul fetelor cu ie desenate pe ele) în pământ și am pregătit florile pentru vară, le-am scos afară și le-am așezat pe fiecare în colțul ei preferat de terasă. Am semănat și frăguțe într-un coș cu pământ în speranța că voi scoate niște răsaduri.

Îmi place să lucrez cu pământ, îmi dă o stare de pace, de relaxare și de întoarcere la lucruri simple. Poate de aceea seara s-a terminat în jurul cărților mele de povești din copilărie pe care le-am adus acum de la Cluj: Doctorul Aumădoare, Povestea Califului Barză, Pinochio și Alice în țara minunilor, Craiasa Zăpezilor și Aventurile lui Guliver, Limir-Împărat și Moș Ioan Roată și Unirea, Făt Frumos din Lacrimă și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte… Încă nu mă pot hotărî să le pun in bibliotecă pe raftul dedicat poveștilor. Parcă le-aș lua cu mine și m-aș bucura în seara asta de o poveste veche, cu mireasmă de trecut și cu amintirea serilor în care stăteam cu fundul pe mânerul fotoliului, cu spatele rezemat de soba caldă și, la lumina veiozei cu picior, citeam povești.

Inspirația zilei:

”Dar să ne întoarcem iar la Divanul Ad-hoc. Aici, ca în toate adunările de felul acestora, se făcea vorbă multă; și era lucru firesc să se facă, fiind luptă între timpul de față cu cel trecut, pentru cea mai dreaptă cauză a neamului românesc: Unirea, sfânta Unire!”

Ion Creangă – Moș Ioan Roată și Unirea

 

You may also like

Scrie un comentariu