Un nu știu ce

scris de Fata cu Ie June 15, 2018
Un nu știu ce

Vineri după amiază. Un București înăbușitor, copt și moleșit de razele soarelui. Se închid cele 5 zile a unei săptămâni de lucru care parcă a vrut să cuprindă în ea mai mult conținut decât poate încăpea în 120 de ore. După o zi în care am stat închisă într-un birou la o temperatură de aproximativ 20 de grade, aerul fierbinte care se degajă din asfalt sub fiecare pas pare aproape o binecuvântare. Gândul mă poartă la noaptea ce a trecut, la sunetul ploii, la mirosul umed de pământ jilav, la natura care se întrema sub stropii mari. Pare însă că a trecut atât de mult timp de atunci! Totul este uscat, pământul cere mai multă apă și… praful… praful din aer iși face simțită prezența cu prisosință.

Aproape fără să gândesc, pașii m-au purtat pe malul Dâmbăviței (nu este în drumul meu obișnuit), în fața Biblotecii (am vrut să scriu cu B mare) unde, printre pontoane și plante verzi, ascunse de terasele ce se pregătesc să vegheze malurile apei, sunt niște mici intrânduri, din lemn și beton, ce duc spre un ponton pe râu. Stând acolo, m-am simțit în vacanță. Mi s-a părut că Bucureștiul ”meu” cel de fiecare zi și-a dezvăluit o nouă față. Lumina și culorile erau intense, căldura nu părea la fel de suparatoare, iar luciul apei și rațele ce înotau zugrăveau un peisaj total nou. Un vag miros de mare (oare de la alge?) răzbătea până la mine. Una peste alta, am petrecut 20 de minute contemplând apa, încercând să-mi aduc aminte poezii întregi scrise de Eminescu (am descoperit că lipsa de exercițiu își spune cuvântul) și bucurându-mă de o energie diferită a Bucureștiului.

La plecare mi-am promis să readuc la viață un obicei mai vechi. Acela de a fi turist în propriul meu oraș. Într-un fel, este despre a descoperi orașul cu alți ochi, fără constrângeri și obiceiuri, ca și cum totul ar fi cu adevarat nou. Vă conving și pe voi să petreceți o zi de ”vacanță” în orașul vostru? Fără să mergeți în spațiile obișnuite? Frără să faceți ceea ce obișnuiți să faceți? Fără să mergeți pe un drum anume?

 

Inspirația zilei:

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”

Mihai Eminescu

You may also like

Scrie un comentariu