Tango

scris de Fata cu Ie March 27, 2018
Tango

Azi am avut o provocare mai mare decât de obicei: să îmbrac ie la un spectacol de Tango. Eu zic că mi-a reușit și mi-am făcut încălzirea pentru ținuta pe care o voi alege sâmbătă la seara de Milonga Regală care va avea loc la Palatul Regal .  Până atunci însă ..câte ceva despre acum…iar azi vreau să vorbesc doar despre tango.

Iubesc Tangoul …e o muzică care face bine sufletului meu și sunt întotdeauna fascinată de dansatori. Încă visez să dansez tango pe stradă în Buenos Aires ( mai am de parcurs doar doi pași: să învăț tango și să plec la Buenos Aires), acolo unde a luat naștere această muzăcă și acest dans. Începând cu 2009  tangoul figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

În seara asta m-am regăsit în Sala Radio chicotind și imaginându-mi ce aș putea să fac ( daca legile firii mi-ar permite orice) pentru ca spectacolul la care sunt să fie perfect!…Jocul imaginației mele a mers până la…a transforma spectacolul care avea și voce într-unul strict instrumental, aș fi pastrat pe scenă doar 3 instrumente: pianul, violoncelul și bandoneonul ( instrumentul acela care este undeva între un acordeon și o armonică  și e instrumentul esențial pentru o orchestră tipică de tango), aș fi micșorat lumina de pe scenă și aș fi avut un fascicul de lumină ce-i urmărea pe cei doi dansatori…

Cred că singurele bariere pe care le avem sunt cele pe care ni le punem noi…în consecință mi-am lăsat mintea să pună în aplicare ”planul”. Am început să fac abstracție de vocea ce cânta melodiile vechi de tango, mi-am concentrat auzul pe sunetele scoase de cele trei instrumente și m-am pierdut cu privirea în mișcările grațioase, aproape magice ale Laurei Iaru și a lui Csongor Kicsi.  Cu ei am descoperit ca în Sala Radio nu fucționează aceleași legi ale gravitației ca pe restul planetei,  că picioarele care ating pământul de fapt se găsesc la minim 3 centimetri deasupra și că, orice mișcare a corpului uman pare firească și absolut obișnuită atunci când o fac ei ( chiar și un unghi de 110 grade făcut de corpurile lor).

Cumva, pe nesimțite, statul pe scaun în sala de spectacole s-a transformat într-o călătorie magică crea m-a purtat prin culori și sclipiri de lumină, prin sunete magice și spații necunoscute și m-a făcut să-mi doresc , odata ajunsă acasă, să scot din raft plăcile cu tangouri vechi și împreuă cu un pahar de vin să scriu postarea din seara aceasta dintr-o dimensiune suspendată în timp…în timpul tangoului.

 

Inspirația zilei:

You may also like

Scrie un comentariu