S-auzi și să nu crezi!

scris de Fata cu Ie August 28, 2018
S-auzi și să nu crezi!

S-auzi și să nu crezi minunea sau cum a plezint un drac.

O bătrână venea agale pe drum purtând în mână o cofă. Cum mergea ea așa, de la un moment dat, bagă de seamă că s-a cam înnegurat cerul, că norii încep să bufnească între dânșii cap în cap, cum se bufnesc berbecii  când au de răfuit o socoteală.

Ce să facă baba ca să n-o ude? Se gândește ea, cumpănește, își scoate bulendrele și le îndeasă în cofă ca să le ferească de ploaie, gândind ca dincolo de piele n-are unde să mai răzbată apa.

Ploaia a început să țârâie, baba și-a pus cofa pe jos, cu fundu-n sus și s-a așezat pe ea. N-avea nici un zor, aștepta liniștită. după ce-a stat ploaia, muierea și-a scos țoalele din cofă, s-a îmbrăcat și a pornit pe drum înainte. După o vreme se întâlnește cu Nichipercea! Ieșise să se plimbe pe răcoare.

-Bună ziua mătușă! îi zice dracul.

-Bună să-ți fie inima, Necuratule!

-Dar cum făcuși, mătușă, că veniși pe ploaia asta și nu te-a picat un strop de ploaie? Iaca eu, m-a prins numai c-o aripă puhoiul și-s liștav!

-Ei! tu crezi că toți îs ca tine? De ce nu te-ai ferit și tu să nu te fi plouat? îl întreabă baba.

-D-apoi cum focul negru să te ferești de ploaie în mijlocul câmpului istuia, în care nu se află leac de pom și fir de adăpost?

-Capul tău sec! Da de ce nu te-ai dat pe după picăturile de ploaie? Ce mare greutate era pân pe-acolo, ca să te strecori pe după dânsele?

Dracul a rămas încrement când a auzit-o, a tăcut și-a zis că poate are baba dreptate . Și-a căutat de drum și baba a plecat mai departe. Nu trece mult timp și o nouă ploaie învolburată se revarsă peste același drumeag. Dracul, amintindu-și povața babei începe să se strecoare printre picăturile de ploaie. Aleargă în sus, în jos, la dreapta, la stânga, sare, o ia de la început, până cade lat și își dă sufletul.

(poveste din Mitologia Poporului Român de Tudor Pamfile)

You may also like

Scrie un comentariu