Printre zâne

March 21, 2018

Azi a fost Ziua Internațională a Poeziei. Așa că eu am fugit (la propriu) de la Muzeul Național al Literaturii Române și de la poeții adevărați la Galateca pentru ca s-o petrec printre zâne alături de magia lor.  Cele două zâne care au sclipit în seara aceasta au fot Iulia Gorneanu și Alice Dolls (Alexandra Stanciu).

Am trecut pragul Galatecii și…. ca în dulapul fermecat din Narnia, după ce faci pasul care desparte cele două dimensiuni, o lume fantastică se deschide în fața ochilor. Bucureștiul înzăpezit și agitat de mijloc de săptămână s-a lăsat înghițit de primăvară, magie și descântec, de zâne străvechi de porțelan și de femei magice (tot zâne) în carne și oase ( chiar dacă nu poți să juri că sunt reale și nu produsul imaginației).

Pe Alice Dolls am descoperit-o pe internet în micile filmulețe care arată cum creează păpușile, zâne mitice românești ce prind viață prin turnarea porțelanului de Limonge, care sunt pictate cu simboluri sacre și îmbrăcate cu haine ce cuprind în ele magia tradițiilor și semne străvechi. Sunt păpuși cu poveste care aduc un strop de magie odată cu ele…

Iulia (Iulia Gorneanu) în schimb…este o veche cunoștință…la început am învățat de la ea, din ceea ce împărtășea și construia, din felul în care a reușit să dea viață trecutului integrându-l perfect în contemporaneitate, din datinile și obiceiurile pe care le povestește atât de frumos…era doar o față frumoasă, o minte creativă și o sursă de inspirație. O Femeie care a reușit să pună în imagini concepte și care s-a construit inspirându-se de la Regina Maria. Mai apoi am cunoscut-o (mulțumesc Anamaria pentru asta), am cunoscut omul și energia cu care vine. Și mi-a devenit un om drag de la prima privire.  Dacă până atunci admiram frumusețea și eleganța femeii ulterior m-a fermecat diafanul, delicatețea, emoția și stropul de sfioșenie a OMului. Mi-a plăcut vorba ei și cumpătarea mișcărilor. Și în tot învelișul acesta de fragilitate un om putenic, o luptătoare și o femeie ce le aduce aminte femeilor de feminitatea lor. Pentru mine Iulia e un strop de zână și fiecare interacțiune cu ea pune în raftul amintirilor mele câte o poveste și câte un prilej de visare.

Azi am avut o zi plină cu lucruri bune și oameni frumoși (o listă lungă care mi-a adus zâmbetul pe buze și despre care de-a lungul timpului mă veți ”auzi” scriind), așa ca de începuturi,  am simțit însă că e important să mă opresc la zâne pentru că sunt motivul meu de visare și joaca mea încă din copilărie și azi le-am găsit adunate ( vii sau modelate) descântând primăvara și aducănd bucurie sufletului.

Multumesc!

Inspirația zilei:

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formul㠓Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei…

                                                                                    Descântec de ploaie – Ana Blandiana

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply