Prietenie

scris de Fata cu Ie February 4, 2018
Prietenie
Sunt un om bogat. Nu pentru că dețin lucruri ci pentru că în jurul meu sunt o mulțime de oameni minunați. Ziua de azi este despre prieteni și celebrarea lor așa că vreau să le mulțumesc pentru că există.
Primii, în mod evident sunt cei mai buni prieteni din viața mea: mama, Lucian și fratele meu care, pe lângă faptul că îmi împărtășesc nebunia și îmi susțin visele sunt acolo, la orice oră din zi și din noapte, să pună un bandaj pe sufletul meu atunci când e nevoie.
Toți ceilalți, fiecare cu locul lui și cu spațiul lui, corespund cam acelorași caracteristici: răspund la telefon la cele mai ciudate ore, nu mă refuză atunci când planific spontan o nebunie, mă iubesc la fel de mult atunci când nu răspund la telefon și în cazuri de urgență majoră îl sună pe Lucian (feng-shui-ul meu cere distanțarea de mijloacele de comunicare), nu simt nevoia să mă vadă tot timpul, dar atunci când ne revedem, e ca și cum timpul nu a trecut: sunt capabili să fugă de la serviciu ca să bea cu mine un pahar de cocktail în miezul zilei, mă acceptă în rândul lor îmbrăcată în ie în cele mai diverse ipostaze și spații, râd cu mine, construiesc idei cu mine, se asigură constant că există postarea zilei și contribuie la ea în ceel mai creative feluri (pe asta terbuie să v-o povestesc … Acum vreo câteva zile, după o zi teribil de lungă și obositoare, nu știam ce să scriu. Așa că … am luat telefonul și am apelat la Nașa – nașa proiectului: cu ea am co-creat numele. Mi-a făcut ea sugestii, mi-a dat idei … eu am zis da. Am închis telefonul și am început să scriu. Am scris o postare destul de lungă. Am fotografiat ce am scris și am întrebat-o cum i se pare… Replica ei a fost fenomenală!… ”Și asta de unde a apărut?”… Ceea ce mi-a spus ea, în conversația noastră, deschisese o fereastră. Și am scris despre ceea ce vedeam prin fereastra sufletului meu atunci, fară nici o legatură cu subiectul discuției noastre. Dar făra discuția cu ea, fereastra aceea nu ar fi existat).
Mai sunt apoi prietenii care au fost la un moment dat în viața mea. Sunt cei cărora le datorez lecțiile învățate și pașii făcuți spre mine. De unii îmi aduc aminte în totalitatea lor. De la alții, am păstrat doar un gând, o idee, o expresie a feței.
Mai sunt și unii la care mă mai gândesc încă, dar care locuiesc doar în sufletul meu.
Apoi, mai este o categorie de oameni la care mă gândesc cu drag … cei pe cale să-mi devină prieteni, cei cu care schimbi o idee, o sclipire din ochi, o îmbrățișare și brusc energia dintre noi crează o legatură și pune bazele unei construcții.
Ziua de azi mi-a dat ocazia să cunosc două astfel de femei minunate, care mi-au umplut sufletul și mi-au bucurat ziua (am ”săpat” împreună în lada mea de zestre și le-am împărtățit chinezilor – prin poze, evident – câte ceva despre frumusețea cămășilor tradiționale românești).
Și … mai e un semn pe care trebuie să-l trec pe răboj la categoria prieteni: cărțile mele. E o prietenie foarte lungă, de mai bine de 30 de ani și care are toate ingredientele unei prietenii adevărate. Și cine ar putea să vorbească mai bine despre asta decât Micul Prinț?
Inspirația zilei:
 
”Iată care-i taina mea. E foarte simlpă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor”
 
                                 Antoine de Saint Exupery – Micul Prinț

You may also like

Scrie un comentariu