Podul domnului Popescu

January 6, 2018

Mie îmi place să stau în spatele aparatului de fotografiat. Nu în față. De aici a aparut o situație complicată pentru proiectul ”Fata cu ie”. Că să trec peste bariera obiectivului prietena mea Cristina mi-a propus azi o plimbare prin oraș. Ea în rol de fotograf și eu, bineînțeles, făcând efortul de a fi model. Zis și făcut! Preiau fotograful, stabilim baza în parcarea de la Ateneu și începem să batem la pas străduțele vechiului București și să ne bucurăm de cele 15 grade a Bobotezei.

Evităm cafenelele aglomerate și privirile curioase și intrăm într-un magazin. Abia ce trecem pragul și sunt întâmpinată cu o întrebare: ”pot să vă fac o poză?”. Am reușit să evit toate momentele în care Cristina a vrut să mă fotografieze, dar universul avea alte planuri pentru mine… Am stat cuminte la poză și ne-am petrecut următoarele 2 ore în acel magazin, nu mai mare dacât o cămară încăpătoare.

Ne-am bucurat de compania unei doamne minunate, absolventă a secției de design textil, am cotrobăit prin cufere și pe rafturi cu senzația că sunt într-un pod de casă veche unde mai multe generații de oameni și-au depozitat bunurile, visele și ideile. Unele dragi, altele neînsemnate, unele valoroase altele inutile. Într-un amestec de culoare și idee, cu lumina ce se filtra printre obiectele expuse în vitrină și ne sublinia apropierea serii, probând palarii vechi si discutand despre ii-le agatate de umerase, bucurandu-ma de companie placuta si de joaca de-a cotrobaitul, timpul a încetat să mai existe și planurile s-au schimbat.

Inspiratia zilei:


”The birds they sang at the break of the day. Start again I heard them say (Păsările au cântat la ivirea zorilor.  Începe din nou, le-am auzit spunând)”

 Leonard Cohen – Anthem 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply