Plovdiv

scris de Fata cu Ie April 28, 2018
Plovdiv

Plovdiv – Capitală Culturală Europeană 2019, un oraș de care m-am îndrăgostit. L-am subestimat înițial (după plimbarea de ieri seară, mi s-a părut doar drăguț), dar,  cu fiecare colț de stradă pe care îl străbăteam, m-a surprins tot mai tare. Este unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, inițial fiind o așezare tracică. De-a lungul timpului, a fost pe rând o importantă așezare antică grecească, mai apoi romană, a făcut parte din Imperiul Bizantin, Bulgar și Otoman, trecând prin timp alături de cuvintele ”antic și eterm”, mottoul orașului.

Astăzi m-au încântat străduțele vechii cetăți, casele care se înălțau prețioase în umbra timpului purtând cu ele secole de intervenții, lemnul care răsărea la fiecare îmbinare, se întrepătrundea cu zidurile și cu piatra. Totul îmbrăcat în culoare, lumină și energie pozitivă. Biserici mici, muzee multe, case pitorești, turiști civilizați, magazine de antichități, totul m-a vrăjit și ne-a făcut să ne întârziem plecarea și să promitem că vom reveni curând pentru a ne bucura de orașul supranumit și orașul celor șapte coline (la fel ca Istanbulul și Roma).

Cămașa mea de azi (una din cămășile de vacanță) nu a trecut neobservată și mi-a dat ocazia să povestesc și bulgarilor (bulgăroaicelor de fapt) puțin despre proiectul meu de a petrece un an întreg în ie și mai mult, despre frumusețea cămășilor românești, diversitatea lor și felul în care pot fi adaptate la ținute mai pretențioase. Cumva, printre bucuria de a descoperi lururi noi și spații deosebite, am infiltrat puțin din ADN-ul românesc și am făcut schimb de experiență cu localnicii, sărbătorind în avans multiculturalitatea și diversitatea spațiilor noastre.

Mi-e sufletul plin de bucuria călătoriei și de surprizele pe care le-a adus până la destinația finală. Acum, în timp ce scriu, privesc Sfânta Sofia în departare și mă las leganată de freamătul unui oraș de 20.000.000 de locuitori cu sentimentul că, iubirea mea pentru el nu s-a născut nici azi, nici ieri, nici acum 17 ani când l-am văzt prima oara… Relația noastră e mult mai veche, mai complicată și se pierde în aburii timpului.

Inspirația zilei:

”Țara mea natală, Turcia, este o țară-fluviu, nici solidă, nici stabilă. Cât am scris acest roman, fluviul acela s-a schimbat de nenumărate ori, curgând cu o viteză amețitoare.”

Elif Shafak – Cele trei fiice ale Evei – postfața

You may also like

Scrie un comentariu