Pauză în timp

May 9, 2018

Azi dupa amiază timpul meu s-a oprit intr-o gradină ascunsă pe o stradă veche din București. Ca în proza fantastică  a lui Eliade pașii m-au purtat pe strauduțele învăluite în mirosul copacilor înfloriți ce își scuturau alene petalele. Eram grabită. Întarziasem. O ședință prelungită cu câteva ore în plus. Brusc o ușă se deschide în fața mea și motanul vărgat cu blana lui portocalie mă întâmpină și mă călăuzește în afara timpului.

La o masă pitită într-o cameră pastelată stau fetele (doamnele mele din ”gașca” Noi ca fetele) în jurul unor câni cu ceai, felii de spumă de căpșuni, buchețele de maci și spice de grău. Plin de belșug, de liniște  și seninătate. Am pășit într-o altă dimensiune…ziua agitată și extrem de lungă, ce începuse de ”foate tânără”  în acordurile Odei Bucuriei cântată la Radio România Muzical ( 9 Mai este ziua Europei) și în timp ce coseam prelungirea la una dintre iile mele (saptamâna aceasta am cusut în fiecare zi în timpul drumului spre serviciu sau spre casă) s-a pierdut într-o amintire foarte veche. A rămas doar pacea și bucuria de a mă reîntâlni cu fetele după o perioadă de pauză de aproape 3 săptămâni.

 

A fost momentul în care mi-am dat seama de înțelepciunea bunicilor și străbunicilor noastre care aveau un timp și un spațiu dedicat întâlnirilor între ele, care se vedeau periodic în jurul unui ceai să discute despre copii, despre vise, despre modă, despre mâncare, despre bărbați și despre tot ceea ce le înfrumuseța sufletul. E un obicei pe care anul acesta am ajuns sa-l prețuiesc și să-l consider parte integrantă din bucuria vieții mele. Mulțumesc fetelor!

 

Inspirația zilei:

A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.

Helen Keller

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply