Oul

April 1, 2018

Timpul a curs azi cu pace… lin și senin… parcă compensând vremea nehotărâtă de afară. Mi-a fost drag să stau acasă și mi-aș fi dorit ca ziua să fie mai lungă, măcar de 54 de ore. Cu toate astea am ieșit din cuib și am fugit la Snagov să mă întlnesc cu Sebastian Paic (la sesiunea de încondeiat ouă organizată de Alexandra Negrilă sub umbrela Etnotique ( etnotique.ro).

De ce vreau să vorbesc despre Sebastian? Pentru ca e un Om frumos de la care am avut ocazia să învăț. L-am cunoscut pe Sebastian înainte să îl cunosc. Fratele meu îmi povestea despre un prieten de-al lui care cutreiră satele de munte și adună obiecte vechi (din cușca câinelui, din grajduri sau poduri) unele extrem de deteriorate și pe care le readuce la viață și le păstrează drept mărturie pentru vremile ce vor să vină. L-am cuoscut pe Sebastian înainte să-l cunosc prin poveștile celor care au participat la atelierele de realizat măști tradiționale (anul acesta promit să nu-l ratez pe cel de la MOX – un festival asemănător Woodstok-ului dar într-o variantă românească mult mai cuminte ce se organizează și anul acesta la Valea Drăganului  și unde se ascultă muzică de tip undergound https://www.facebook.com/events/2009759765947279) și mărturisesc că am rămas uimită de masca pe care și-a construit-o fratele meu…

Apoi l-am cunoscut pe Sebastian. Anul trecut înainte de Paște mi-am coordonat plecarea la Cluj astfel încât să pot participa la atelierul de încondeiat ouă pe care l-a făcut acolo. Am învățat primii pași și după, ca să fiu sigură că nu uit, am participat și la București la atelierul organizat de el.

Rezultatul?

Anul trecut de sărbători, m-am dus acasă cu un coș de ouă încondeiate de mine într-o seară. Mai mult, anul acesta avem în plan (eu și prietenele mele) să ne organizăm într-o mică șezătoare și să încondeiem ouă și evident, să ajung la Cluj cu coșul de ouă ”închistrite” de mine.

Sebastian mi-a dat curajul să încerc mai departe decât în spațiul atelierlui. Mi-a dat instrumentele de lucru (chișițele și lampa de topit ceara) și m-a învățat să prepar vopseaua astfel încat șă vopsesc ouăle la rece, să țin chișița în mână și să renunț la manichiură în favoarea vopsirii ouălor. Acesata a fost partea practică… partea de suflet a venit odată cu încurajările (în săptămâna mare eu îi trimiteam poze cu desenele mele de pe ouă) cu încrederea acordată, poveștile însemenelor de pe ouă,  faptul că am învățat să iubesc ouăle încondeiate naiv și că m-a încurajat să dau mai departe… să-i învăț și pe cei din jurul meu tocmai pentru că tradițiile merită păstrate.

Azi am mai avut pare de o bucată de învățare datorită lui Sebastian. Printr-un concurs de împrejurări, am ajuns să dau o mână de ajutor copiilor care realizau acum primul lor ou încondeiat. Emoția cu care lucrau, teama și bucuria reușitei, prima arsură cu ceară, mica concurență a oului ”cel mai frumos” (n-au putut să mă convingă să aleg unul) au fost momente care mi-au adus zâmbetul pe buze și seninătatea în suflet.

Multumesc Sebastian… promit și anul acesta poza cu coșul de ouă închistrite.

Inspirația zilei:

”Before you speak, let your words pass through three gates./ Înainte să vorbești lasă-ți cuvintele să treacă prin trei porți.

At the first gate, ask yourself: It is true?/ Întreabă-te la prima poartă: este adevărat?

At the second ask: It is necessary?/ la a doua întrebă: Este necesar?

At the third gate ask: It is kind?/ La a treia întrebă-te: Este bun? ”

Zicală sufită

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply