O zi de marți

scris de Fata cu Ie April 10, 2018
O zi de marți

Iulia Gorneanu vorbea astăzi despre ”ciclul  Marților Oprite, cu stricte interdicții de muncă dar și cu mult așteptatele frății de cruce”, ciclu care începe astăzi, în prima zi de marți după Paște. Nu am rezonat cu opreliștile ci cu conceptul de frăție de cruce, adică ”jurăminte juvenile făcute într-un cadru ritual solemn” și care se pot face  „pe pâine”, „pe sânge”, „pe cruce”, „pe datul mâinii” sau „pe păr”. Em. Elefterescu scria în 1924 astfel: (…) fraţii de cruce sunt doi prieteni foarte intimi, gata să sară în foc şi în apă unul pentru altul. Deviza fârtaţilor este iubirea până la moarte. Nu se ceartă şi nu se trădează, fie chiar moarte de om; un frate de cruce valorează mai mult decât un frate bun, tainele lor nimănui nu şi le spun.” 

Azi am împărțit înțelepciunea străbună ajunsă la mine prin cuvitele scrise de Iulia cu Silvana, în timp ce ne întorceam spre București. Silvana, prietena mea minunată pasionată de mâncăruri, vin și călătorii a fost surpiza universului pe ziua de azi. După ce-am împachetat tot ceea ce aveam de adus la București, după ce ne-am luat rămas bun și am rezistat cu greu privirii triste a lui Elfy, ne-am îmbarcat în mașină (eu și Lucian) ca să ne întoarcem acasă ( la casa numarul doi). La ieșirea din Cluj am oprit pentru a alimenta mașina într-o benzinărie ( nu dau nume) unde, de după ușa glisantă mi-a răsărit cineva în față, m-a speriat și mi-a sărit de gât. Până să mă dezmeticesc Silvana rădea deja de mine și se întreba care erau șansele să ne iasă la fel de bine întâlnirea dacă am fi programat-o anterior. Fără prea multe consfăturiri am părăsit mașina conjugală și, cu binecuvântarea lui Lucian am decis să continui călătoria alături de Silvana. Și ca să nu ne simțim singure s-a alăturat convoilui de mașini ce migra spre București o altă clujeancă de-a noastră împreună cu partenerul ei de viață. Din adunările zilei 100 în ie ( proiectul meu a ajuns azi la ziua 100) au rezultat 3 mașini, 5 oameni și o călătorie de-a curmezișul țării plină de voie bună și aventuri.

A fost una dintre călătoriile lungi de la Cluj la București ( am făcut mai bine de 11 ore) presărate cu foarte multe povești și chicoteli, amintiri și lecții învățate în viața noastră de până acum. Am făcut opriri dese, ne-am bucurat de câteva ore de soare în centrul Sibiului căutând înghețată ( locul unde deja găsisem avea o coadă foooarte lungă și un clovn care era candidatul perfect pentru orice film horror) și am descoperit că atunci când bagi 2 lei ( doi lei) în automatul de parcare din centrul Sibiului ai asigurată parcarea până a doua zi la ora 14:00. Am băut bere artizanală ( avantajul faptului de a fi copilot)  și am explorat conversații suprarealiste cu mici accente dada. Și da(da), ne-am întors aproape hipnotic de câteva ori la clovnul burlesc ( conf. DEX burlesc = de un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar) care reușea cu un mare succes să sperie copii ce treceau pe stradă. Ne-am dat voie să fim copii ( toți patru: eu, Silvana, Ioana și Mihai) și înșirați pe bancă ne-am savurat cornetele de înghețată… și am oprit tipul în loc…

Azi a fost despre acasă (Cluj și București), despre perseverență (am ajuns la ziua 100 a proiectului și am scris în fiecare seară, chiar dacă uneori – ca și acum, mi se închid ochii de somn) și despre binecuvântarea, magia și bucuria de a avea Prieteni.

 

Inspirația zilei:

Un prieten e acela care-ți dă libertate totală să fii tu însuți.”

Jim Morisson

 

You may also like

Scrie un comentariu