Nasturi cu parfum de trecut

scris de Fata cu Ie March 17, 2018
Nasturi cu parfum de trecut

Singurul lucru pe care il pot face eu, ca adult responsabil, la miez de noapte, când intru în casă, este să-mi îmbrac pijamalele și să mă înarmez cu polonicul pentru a da iama în zama de șălate ( a se citi ciorba de salată) pe care am pregatit-o mai devreme… De obicei sunt o doamnă simandicoasă. Îmi place să folosesc farfurii pentru fiecare fel, să am întreg setul de tacâmuri și pahar atunci când mănânc. Folosesc recipente pentru fiecare fel de mâncare pus pe masă și sunt puțin ”prințesă” (vorba mamei mele) atunci când vine vorba de luat masa….Totul până la zama de salată… încă de copil fugeam în cămară și scotoceam printre oale considerând că varianta optimă de a consuma acest preparat era cu polonicul, direct din oală, și dacă se poate, cât mai rece. Acum, adult fiind fac asta cu la fel de multă plăcere păstrând emoția anilor de atunci (noroc că nu e o mâncare pe care să o împart cu vreun musafir) .

Mi-am petrecut seara de azi în compania amintirilor unor oameni dragi, care au trăit într-un bâlci ( chiar dacă doar în timpul vacanțelor) și care au depănat istorii ce pleacă de le primele lor amintiri de acum aproape 60 de ani, la experiențele ”lanțurilor” ( a se citi ringhispil – hi hi hi nu am mai folosit cuvântul acesta din copilărie = http://dex.anidescoala.ro/cuvant/ringhispil ) , a trasului cu pușca și a personajelor din curioase care animau viața parcului de distracții la fiecare cotitură, la năzbâtiile făcute împreună în copilărie și în adolescență. Am avut parte de o repriză de comenatrii ale meciurilor de fotbal jucate cu nasturi (oricare dintre comentatorii de la televiziune ar ptea fi geloși pe competența partenerilor mei de discuție) și de o formare întensivă în legătură cu instrumentele și mecanismele de alegere și pilire a acestor nasturi.  De-a lungul timpului am avut bucuria să ascult foști fotbaliști vorbind despre meciurile lor. Emoția și experiențele împărtășite în această seară au avut aceeași intensitate și aceeași pasiune.

Amintirile lor au deschis o fereastră și amintiriilor mele astfel că m-au vizitat clipele când scoteam miere alături de bunicul meu ( dacă aveți nevoie de mână de lucru la decăpăcit sau stors mierea din rame am o calificare înaltă), de pe vremea când transformam ramele pregătite pentru noile familii de albine în arme de lupta cu inamici imaginari spre necazul și disperarea tuturor membrilor familiei ( unii suparați că erau nevoiți să muncească din nou din cauza mea, ceilalți de-a dreptul îngrijorați că eram prea băiețoi), din serile reci când stăteam cu fundul pe mânerul fotoliului și cu spatele lipit de soba de teracotă în care trosneau lemne, la lumina unei lămpi cu picior și în sunetul poveștilor pe placă,  pănă la ”escapadele” mele de adult care adoră să conducă noaptea ascultând romanțe sau rock vechi.

Așa că, pentru a reînnoi experienta amintirilor trecute, în drum spre casă, luând în serios noul meu rol – cel de șofer, am pus un compact disc cu Doina Badea și m-am bucurat de călătoria prin Bucureștiul adormit, în care jocurile de lumină au creat un cadru din alt timp ( poate și pentru că traseul meu m-a purtat azi prin zone cu clădiri vechi și case joase, evitănd latura modernă a Bucureștiului).  Vă spun noapte bună împreună cu invitația de a asculta ( chiar dacă poate părea învechită muzica) una dintre cele mai bune voci românești…

 

Inspirația Zilei:

You may also like

Scrie un comentariu