Le Sacre du Printemps

scris de Fata cu Ie March 14, 2018
Le Sacre du Printemps

Le Sacre du Printemps piesa lui Igor Stravinsky a fost cântată azi la Opera Națională București în a doua bucată a spectacolului din seara aceasta… dar… să începem cu începutul…

Ziua de azi a început încet, hainele nu se potriveau (e complicat să mă îmbrac pentru discuții formale la birou, de zi și de seară în același timp și fără să lipsească din ținuta mea Ia. În plus, starea mea de spirit cerea obligatoriu o ținută cu un minim de confort și comoditate)… După ce am reușit să mă îmbrac, am constatat că nu reușeam să-mi amintesc unde pusesem biletul pentru spectacolul de balet din aceasta seară… În mod evident era la vedere, pe birou. Trecând peste începutul lent și agitația zilnică, am avut bucuria unei plimbări pe Bulevardul Elisabeta până la clădirea Operei Naționale, un spațiu în care ”arta este recompensa artei” (Ars Gratia Artis – dictonul Operei Naționale București), ridicat în 1953 după schițele lui Octav Doicescu. Ca un clujean adoptat acum mulți ani (să tot fie vreo 25), nu sunt foarte impresionată de clădirea operei din București… Am făcut primii pași în dragostea pentru operă la Opera din Cluj, o clădire solemnă și sofisticată, construită de o companie vieneză acum 99 de ani.  Dacă la Opera din Cluj m-au fascinat întotdeauna holurile cu catifea burgund și pianul de pe holul de la etajul 1, la care te așezi și privești înreg spațiul ce îmbină cu multă clasă albul, burgundul și auriul , clădirea operei din București mi-a oferit azi o surpriză. Am savurat un pahar de vin spumant și o brioșă delicioasă  la barul din incintă împreună cu fetele înainte de spectacol, ritual pe care îmi propun să-l repet la fiecare vizită acolo. Am descoperit altfel cât de prețios este timpul pe care îl dedici pregătirii pentru spectacol și cum senininătatea pe care o câștigi în acel spațiu îți amplifică experiența. Cât despre performanța din sală… a avut muzică minunata: Ludwig van Beethoven  cu Iubire Nesfârșită și Igor Stravinsky cu Le Sacre de Printemps și o joacă cu lumină perfectă pentru cadre fotografice într-un decor minimalist (păcat că nu este permisă fotografierea spectacolelor fără acreditare). Mi-a plăcut în mod deosebit a doua coregrafie care spune povestea a doi tineri îndrăgăstiți care, într-o primăvară ajung într-un sat unde sunt primiți cu brațele deschise. În ciuda frumuseții și armoniei dintre ei, un grup de înțelepți ai satului decide să sacrifice cuplul, să-l aducă ca ofrandă… Poarta templului se deschide, iar ospitalitatea se transformă în agresiune și ură. O poveste de impact pusă în scenă cu o coregrafie modernă și executată cu mult suflet.

 

Inspirația zilei: 

Muzica este un mijloc de ordonare a timpului.”

                    Igor Stravinsky

You may also like

Scrie un comentariu