Hoțul de plante

scris de Fata cu Ie July 1, 2018
Hoțul de plante

Atunci când drumul până acasă înseamnă minim 6 ore…duminica se transformă în zi de călătorie. N-am plecat însă spre București până n-am petrecut câteva ore în grădina tatălui meu, printre cireșii și vișinii care o umbresc ( mie mi se pare că au crescut atât de repede și atât de mult…dar sunt 12 ani de când m-am mutat în București). Am furat câteva vișine  coapte ce s-au topit în gură, m-am bucurat de cactușii și plăntuțele grase care umpleau curtea, m-am lasat îmbătată de mirosul de lavandă și am admirat roșul mușcatelor…florile lămâilor erau boboci sau deja lămâi micuțe, n-am reușit să găsesc niciuna înflorită.

N-am plecat fără să pun în mașină, alături de Yuki care a făcut prima lui călătorie Cluj-București câteva plăntuțe grase și câțiva cactuși din grădina tatălui meu de adăugat la noi în grădină. Spațiul nostru îmbină tot mai mult ceea ce suntem noi…o bucată de Cluj ( cu lucruri, animăluțe și plante de acasă – motanul nostru este clujean) și o altă bucată care vine din lumea noastră și din viața noastră de București.

Probabil că la fel au migrat lucrurile ( însoțind oamenii) și până acum…atunci când o fată pleca din Ardeal lua cu ea zestrea ei ( sau măcar un colț de ștergar de acasă)…și în viața ei nouă împletea în cămășile ei simboluri, bucăți de amintiri din lumea din care a venit, bucăți de viața din lumea în care era și schimba lumea cea nouă după fața și asemănarea sa…Acum lucrurile circulă des și repede, și uităm să ne gândim de unde vin sau cât de mult ne schimbă lumea…Grădina mea acum, e ca și cămășile femeilor strămutate dintr-un alt spațiu…cu plante de acasă, cu plante de-ale mele, cu plante de-ale locului…toate îmbinate într-o nouă grădină care mă definește…

Inspirația zilei:

Ficare dintre noi avem propriile mașini ale timpului.Unele dintre ele ne duc înapoi în timp și se numesc amintiri. Altele ne duc în viitor și se numesc visuri.

Jeremy Irons

 

You may also like

Scrie un comentariu