Folk…ușor

scris de Fata cu Ie May 31, 2018
Folk…ușor

Azi am ”simțit enorm”.  A fost o zi despre emoții care a îmbinat bucurii, începuturi, tristeți și surprize. Mi-am încheiat ziua plângând și râzând, cântând și dansând alături de cei de la Folkușor, târziu în noapte, pe Terasa Actorilor.

Am participat azi la prima degustare de ceai din viața mea. Cu poveștile și secretele ceaiului chinezesc, cu felul în care sunt pregătite micile frunze pentru a produce relaxare, plăcere, miros, gust și culoare. Am descoperit cu surpriză diferențele create doar din procesul de uscare a ceaiului sau din maniera de prelucrare. Pe masa din lemn natur erau așezate ritmic 12 cupe albe și 12 cești cu lichid care aveau toate culorile chihlimbarului (fiind o rășină solidificată, cihlimbarul nu are doar culoarea cunoscută, tonurile lui variază intr-o gamă foarte largă de la alb lăptos până la brun). Am mirosit fiecare ceai pe rând (folosind cupele ce aveau în ele frunzele cu care s-a pregătit ceaiului) și m-am lăsat îmbătată de bogăția și diversitatea aromelor. Apoi am început să gust. O bogăție de gusturi care te conduceau prin experiețe diferite, de la soarele dimineții, la seara de iarnă, de la energie la relaxare, toate într-o lingură de ceai.

V-am vorbit mai mult despre ceai pentru că încă mi-e greu să vorbesc despre seara de folk. Oamenii de la Folkușor au fost minunați, ca întotdeauna, o sală mare de oameni ce au cântat, au râs, au dansat. A fost emoție, au fost remember-uri, au fost debuturi. Un strop de Cenaclu Flacară încă viu. M-am bucurat de cântecele lor, mi-am adus din nou aminte de drumețiile pe munte și de serile în jurul focului, de prieteniile care se leagă la un pahar de ceai de cimbrișor de munte uneori dres cu puțină votcă.  O lume frumoasă, care încă mai ține vie o flacără de bine. Poate, mai mult decât oricând, aseara am realizat ceva: viața e scurtă și nu suntem noi cei care alegem când plecăm. Sunt plină de admirație pentru cei care se pregătesc să plece și au puterea să fie senini în drumul lor. Mă înclin cu respect, mulțumesc cu recunoștință și rămân să gândesc… eu?… eu ca om, cum reacționez în fața morții?

Inspirația zilei:

Nu putem schimba un lucru până când nu îl acceptăm.

Carl Gustav Jung

 

You may also like

Scrie un comentariu