Fidelitate

July 26, 2018

Pentru mine timpul petrecut în cuplu are un loc important. Sunt momente în viața noastră în care trăim într-un lung șir de necesități. Plecând de la banalul nostru frigider spațios (adică gol), la momentul critic în care cutia în care păstrez mâncarea pentru câine și pisică își etalează pereții gri de carton care se îmbină într-o manieră aproape perfectă cu baza, la zilele în care programul nostru de muncă se prelungește cu 2, 3, 5 ore (nu o să pomenesc aici de hainele care nu se spală singure, de praful care se așează cu încăpâțînare peste obiectele de mobilier sau de florile de pe verandă care trăiesc cu apa!). Cu toate acestea, în tot haosul unor săptămâni care se încăpățînează să aibă prea puține ore, noi, ca doi copii răsfățați, fugim de ”acasă”. Azi am fugit la film la Cinema Elivre Popesco pentru a vedea filmul Le Fidele.

Povestea de iubire dintre  Gigi, un gangster care jefuiește bănci și Bibi, o tânără pilot de curse ne poartă prin toți pașii începutului unei iubiri. Un fel de Love Story modern în care protagoniștii împart nebunia unei iubiri extreme îmbinate cu pasiunea lor pentru adrenalină.  Un film obișnuit, fără prea mari pretenții, cu o coloană sonoră plăcută, cu cadre frumoase și dialoguri minimaliste, uneori spumoase. Un film de atmosferă despre nebunia unie iubiri mai mari decât propria ființă. (povestea lui https://en.wikipedia.org/wiki/Racer_and_the_Jailbird )

Probabil că nu aș fi povestit despre film dacă nu m-ar fi surprins felul în care am privit filmul total diferit. La ieșire era ca și cum am fi fost în săli separate de cinematograf, fiecare văzând un alt film cu aceeași temă. Eu am intrat total în atmosferă, rezonând (în Programarea Neuro Ligvistică – NLP –  se numește rapport momentul acela când ești în armonie totală cu cel cu care comunici, ești pe aceeași lungime de undă. Nu te identifici cu el însă ești suficient de deschis emoțional încăt să-i ”înțelegi” trăirile) cu emoțiile de pe ecran, Lucian a urmărit firul logic al filmului. Filmul ”citit” în cheie logică, nu are prea mare sens. Este un film despre emoții și despre decizii luate în cheie emoțională (de datorie față de cei alături de care ai crescut, de nevoie față de cea pe care o iubești, de sacrificiu pentru celalalt, etc.). Discuția noastră după film a fost absolut fabuloasă. Cu o sinceritate maximă ne-am demonstrat unul celuilalt că venim de pe planete diferite.  Atunci când ne aronizăm referențialul (adică decidem împreună că privim un lucru din unghiul X ), lucrurile sunt foarte simple și fluide. La fel atunci când suntem pe teritoriul lui ”Mie îmi place” (un alt teritoriu perosnal pe care ni-l respectăm). Azi însă am fost fiecare dintre noi exploratori ai aceleiași hărți folosind percepția personală.

Rezultatul?

Două lumi diferite.

Concluzia?

Vreau să mai încerc asta! Mi se pare un spațiu de explorare fabulos.

Inspirația zilei:

Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim…

Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply