Fețe

scris de Fata cu Ie August 9, 2018
Fețe

O legendă despre Aristotel Onassis povestește că,  într-o vizită pe care acesta a făcut-o la Londra, îî mulțumește portarului clădirii unde locuia spunându-i pe nume. Onasis nu mai intrase în această clădire de aproape douăzeci de ani.  El considera însă că unul dintre cele mai importante lucruri și rețeta succesului este să-ți aduci aminte de oameni: cine sunt, de unde vin, cum îi cheamă.

Mă gândesc adesea la această poveste. Poate pentru că eu, de cele mai multe ori, nu rețin nume. Rămân în memorie cu trăsăturile feței cuiva și cu sentimentul vag că, undeva, pe unul dintre rafturile memoriei există o poveste asociată cu această față.  În fiecare zi trec prin fața mea indivizi, interacționez cu persoane, fac cunoștință cu oameni noi, văd fețe. Peste tot în jurul meu sunt chipuri. Unele lipsite de expresie, triste sau îngândurate, altele destinse și pline de bucurie.  Sunt fețe care trec prin viața mea zilnic și cu care interacționez  la magazin, la cafenea, în metrou sau în timp ce pașii mă poartă pe strazăile întortocheate din oraș. Fiecare are o poveste, o emoție sau un trecut imprimat pe trăsăturile feței. Pe mulți ajung să-i uit foarte curând.

Cumva oamenii îmi par tot mai invizibili. Trec pe lângă ei, uneori schimb două trei vorbe și apoi se dizolvă în uitare. Devin o față de pe raftul memoriei mele. Dizolv prezentul interacțiunii cu fiecare străin într-o masă amorfă și diluată ce nu îmi spune nimic uitând povestea lui într-un colț prăfuit. Poate pentru că mă fascinează oamenii dar iubesc spațiul meu ce se decupează față de exterior.

Astăzi recunsoc că sunt introrertă.

Inspirația zilei:

Faţa omului este ca o placă de gramofon. Tot ceea ce el gândeşte, se înregistrează imediat pe figura sa.

Shwami Shivananda

You may also like

Scrie un comentariu