Eminescu

scris de Fata cu Ie January 15, 2018
Eminescu

Nicolae Iorga spunea despre Eminescu  în 1909 că ”dacă mai e puțină bunătate astăzi în noi, dacă, prin valurile turburi ale unor timpuri de prefacere, ne-am păstrat cei mai mulți curați și nobili în viața noastră de simțire aceasta lui i-o datorăm”.  La mai bine de o sută de ani de atunci cuvintele acestea au încă rezonanță. Poate că nu sunt născute de aceleași gânduri, principii sau dorințe, nu sunt aceleași valori sau aceleași năzuințe care ne conduc spre ziua de mâine și totuși vorbesc despre lucrurile esențiale în viața fiecăruia dintre noi, despre felul în care creștem bunătatea din noi și ne aliniem acțiunea și gândirea la principiile fidele sufletului nostru, oricare ar fi vremurile și prefacerile lor.

Eminescu, geniu al  unei generații (cel puțin) și model pentru tinerii care au crescut în umbra lui, a devenit încet, încet uitat și refuzat de vremurile actuale.  Aproape negat, considerat prea complicat, prea romanțios, prea filozofic, devine subiect de respect sau de dezbatere doar la comemorări și la evenimente prețioase/pretențioase. Nu pot să spun că e poetul meu preferat. Eu sunt mai degrabă ”genul” lui Stănescu și a lui Sorescu. Pot să spun însă că am descoprit în poezia lui dimensiuni a lumii și a emoțiilor care, la vremea când am învațat-o, nu existau în mod conștient în ființa mea. Întai am descoperit poezia iubirii…după, am descoperit omul inteligent, cu limba ascuțită și spiritul ager, ce iubea națiunea română și credea în schimbarea ei. OMUL cu cuget și suflet românesc. Apoi am tras cu ochiul în dimensiunea lui fantastică, unde lumile imaginare se întrepătrund și drumul devenirii se naște de-a lungul timpului. Și l-am iubit. Și încă îl iubesc.

Cu mulți ani în urmă un om care a pus niște cărămizi la devenirea mea (o femeie minunată) mi-a povestit cele trei feluri de destine care au fost subliniate de Ioana Em. Petrescu atunci când povestea de personajele Eminesciene: omul care se naște cu destinul deja scris, al carui parcurs de viață este pe harta pe care o primești la naștere, omul care vine fără un destin prestabilit, care are puterea de a-și scrie propriul destin și…un al treilea tip de om…cel care vine cu harta în bagaj și, la un moment dat al vieții lui, are puterea să se ridice deasupra acestei hărți, să-și ia în mână propriul destin și să-l rescrie….e un gând la care revin de fiecare dată când viața se vrea schimbată.

Inspirația zilei:


”Iar te-ai cufundat în stele

 Și în nori și-n ceruri nalte?”


             Mihai Eminescu – Floare Albastră (1873)

You may also like

Scrie un comentariu