Duminica pe canapea

scris de Fata cu Ie July 29, 2018
Duminica pe canapea

O zi perfectă pe canapea se conturează atunci când am foarte multe lucruri de făcut iar mintea și corpul meu refuză să iasă din starea de lâncezeală. Deși îmi place să muncesc, să fiu activă și să bântui prin lume, iubesc la nebunie zilele de leneveală pe canapea. Zilele acelea în care nu fac nimic, găndurile îmi sunt paralizate iar toate mișcările urmăresc un ritm lent, melodios, static.

Azi a fost o zi perfectă pe canapea. Acum mă regăsesc în impasul de a alege între două subiecte: povestea despre plăcerea de a ”pierde” – ar spune unii (a câștiga spun eu), o zi nefăcând nimic și serialul pe care l-am descoperit astăzi deși îmi propusesem să citesc întâi cartea.

Povestea Slujitoarei, din care am vizionat azi câteva episoade, va fi un subiect la care mă voi întoarce. Am simțit că a deschis în mine foarte multe ferestre, întrebări și idei. Mi se pare că explorează un viitor aproape posibil dacă iau în considerare intransigența, radicalismul și felul în care este privită și abordată întoarcerea la rosturile vechi. Când spun asta nu mă refer la bucuria simplității și echilibrul pe care îl aduce manualitatea și meșteșugul în viața fiecăruia dintre noi. Mă gândesc la părerile ferme, sigure și categorice care consideră că singura realitate și singurul adevăr este cel propriu.

Povestea slujitoarei ilustrează o lume în care infertilitatea ajunge la cote alarmante și în urma unei lovituri de stat, ajunge să fie instaurată o nouă ordine. Oamenii se întorc la valorile străvechi, la munca manuală, femeile se limitează la rolul de soție sau cel de ”fată în casă”, întreaga societate funcționând într-o manieră profund puritană. Femeile care mai sunt încă feritile devin ”slujitoare” și sunt obligate să aducă pe lume copii, fiind reduse la rolul de mame purtătoare fertilizate în mod natural.

Este o poveste dură, sinceră, ce pune în paralel cele două lumi: lumea noastră cea de acum, cu o libertate relativă acordată femeilor și lumea cealaltă, în care femeia devine incubator.

Am urmărit episod după episod la un pahar de vin și un castron de înghețată. A fost ca și cum m-am întors în timp cu aproape 20 de ani, pe vremea studenției când o carte sau un serial puteau să-mi ocupe un întreg sfârșit de săptămână fără să mă îngrijoreze asta. E o pauza binemeritată de la viața de adult și e ceva ce îmi propun să păstrez și în următoarele etape. Mă gândesc însă că, dacă un motan și un super zvăpăiat pui de câine încap lângă mine pe canapea o zi întreagă, apariția unui mic omuleț ar putea aduec o perspectivă diferită. Până atunci însă mai copilăresc.

Inspirația zilei:

Existența precede esența.

Jean Paul Sartre

You may also like

Scrie un comentariu