Despre lucruri dragi (altele decât iile)

April 6, 2018

E deja cunoscut faptul că sunt un călător de profesie…. cum apare momentul călătoriei …cum apare și zîmbetul pe fața mea.  Ce nu știți însă despre mine este că sunt un fan înfocat al CSM-ului ( a se citi – Clubul Sportiv Municipal București – handbal fete – mai pe scurt: Neagu, Gulden, Paula Ungureanu, Oana Manea etc.) și nu m-a părăsit de tot ideea năstrușnică de a îmi pregăti o ie cu sigla lor și culorile de club (cum să fiu suporter și purtătoare de ie altfel?).  Cum am îmbinat cele două bucurii ale mele azi?…creativ spun eu…

Ne-am pregătit de vacanță ( privim venitul acasă la Cluj după atâta vreme ca pe o scurtă vacanță), ne-am făcut bagajele, am împachetat ouăle proaspăt încondeiate, și ne-am așezat liniștiți să ne bem cafeaua….asta așa ca să nu începem călătoria cu vreo urmă de stres pe frunte….și am pornit la drum…înconjurați de o primăvară nehotărâtă, care când arunca urme de stropi pe parbrizul mașinii, când scotea câte o rază de soare ca să sublinieze și mai tare frumusețea verdelui de pe câmp și copacii înfloriți. Ne-am bucurat de drum, de imaginile care se perindau prin fața noastră și de pauza…am schimbat oprirea obișnuită de la mijlocul drumului care se făcea într-o benzinărie ( nu dau nume) și am înlocuit-o cu o pauza scurtă de cafea în Piața Mică din Sibiu.

Îmi era foarte dor de Sibiu, iar Sibiul pustiu, sub picăturile de ploaie din vinerea mare m-a bucurat. L-am folosit ca poarta de intrare în Ardeal, într-o lume în care ritmul meu obișnuit din București nu își are locrul, unde sărbătorile și sfârșitul de săptămână sunt mai calme și mai așezate. Stând așa pe ”pragul” dintre cele două lumi ale mele, atât de diferite ca energie dar atât de dragi mi-am dat seama de valoarea micilor plăceri care crează cadrul potrivit. Cafeaua aceea ne-a dat voie să ne dezbrăcam de hainele noastre de oameni maturi și responsabili și să redevenim copii care vin acasă la mama, care așteaptă să simtă gustul mâncării și să fure tava cu prăjitura preferată.

Plecați târziu, cu bucuria drumului și fără graba lui ”a ajunge când trebuie” am prins meciul CSM-ului cu Metz pe drum…ce face un suporter infocat?…am sechestrat telefonul lui Lucian ( la el functioneaza televizorul pe telefon), mi-am desfăcut sticla de bere de cirese adusă de acasă și, în mijlocului drumului dintre Sibiu și Cluj am vizonat partida de handbal fără sonor ( nu mergea sunetul) comentând meciul. A fost cu noroc, am făcut un meci superb și am câștigat la o distanță relaxată…și…foarte repede (mi s-a părut mie care în ultima jumătate a drumului am vizionat meciul) am ajuns acasă.

Acasă a fost prima oară despre primirea făcută de Elfi, câinele nostru (a fost al nostru până acum 4 ani când l-am lăsat pentru o perioadă scurtă – o lună-  la părinții mei) a cărui bucurie depășea de câteva ori volumul lui fizic, după a fost despre părinții mei și bucuria revederii, despre mâncare bună, gusturi cunoscute, despre cămășile și vâlnicele din dulapul magic și despre povești în miez de noapte…dar..despre toate acestea sunt convinsă că voi mai povesti.

 

Înspirația zilei:

astăzi, ascultând la Radio Alice în Țara Minunilor ( ca fundal la meciul de handbal) mi-a atras atenția o bucată de poveste. Voi parafraza.

În timp ce luau ceaiul iepurele îî spune lui Alice că e momentul să sărbătorească neziua ei de naștere.

– Cum neziua mea de naștere? întreabă Alice.

– Foarte simplu, răspunde iepurele. În fiecare an ai posibilitatea să sărbătorești doar 364 de nezile de naștere. 

 

p.s. voi căuta maine și citatul exact…asta dacă nu-mi vine cheful să mă bucur de întreaga poveste

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply