De infinit. De timp. Și de iubire

scris de Fata cu Ie February 14, 2018
De infinit. De timp. Și de iubire

Ce credeți că au în comun poza zilei de azi și citatul de la Inspirația zilei?

Citatul zilei de azi a venit singur spre mine, din amintirea anului trecut când în această perioadă se sărbătorea săptămâna dedicată lui Brâncuși.

Poza zilei de azi a venit cumva de la sine… e făcută într-un birou de instituție publică (nu al meu), la pagina la care s-a deschis un album pe care mi-am permis sa-l iau de pe un raft. În album… poza unei clase de fete la absolvirea cursului pensionului, toate îmbrăcate în costume populare din diverse zone ale țării (1907).

Acest firesc și această simplitate care au venit în realizarea postării de azi m-a făcut să-mi doresc să scriu un gând despre Brâncuși… unul dintre artiștii mei preferați… și românul ale cărui rămășițe n-au apucat încă să ajungă în țară. Spun încă fiindcă cred că se vor găsi modalități de a îndeplini ultima dorință a unui om care și-a iubit până la disperare țara, care a reprezentat-o cu respect și mândrie, care avea profund sculptat în ADN tradițiile și simbolurile populare și care a reușit să le preia pentru ca să finiseze și să definească absolutul, infinitul și rafinamentul prin materie.  Când mă uit la desenul cusut pe ia de azi, văd cercul care închide în el două suflete, transformându-le în ființa perfectă, văd alternanța de zi și noapte, de viață si moarte, văd ritmul pe care Brâncuși l-a imprimat scaunelor sale care măsoară timpul, văd viață născută din mlădițe repetându-se la infinit, la fel cum Brâncuși a văzut pe coloana sa pașii spre Dumnezeire (ceea ce spun acum e propria mea viziune asupra ansamblului monumental mult departe de explicația specialiștilor în domeniu. E doar explicația sufletului meu).  Îl iubeam pe Brâncuși de multă vreme. Am fost atât de fericită atunci când am ajuns la Târgu Jiu prima oară și am văzut ansamblul monumental ”Calea Eroilor”. N-au trecut nici zece ani de atunci și de fiecare dată când mă poartă pașii (de fapt roțile mașinii) pe acolo, bucuria e la fel de mare. Hobița am cunoscut-o prima oară într-o primăvară târzie… am și acum în față imaginea razelor de zoare care se jucau pe coloanele vechii biserici din cimitir, ctitorită de bunicul sculptorului și însemnată pe catapeteasmă de mâna marelui artist. Îmi aduc aminte verdele ierbii și curtea casei,  textura lemnului vechi, ciripitul păsărelelor din copaci… și îmi amintesc de seninătate și de tristețe… și că sunt iubită… și de lumea perfectă desenată de mâinile artistului și de înțelepciunea poporului. Așa cum e și atunci când port ie.



Inspirația zilei:


”Iubirea cheamă iubire: nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești cu toată puterea și cu toată ființa.”


Constantin Brâncuși

You may also like

Scrie un comentariu