Costumul de Muscel

scris de Fata cu Ie August 7, 2018
Costumul de Muscel

Orașul Câmpulung a fost atestat încă de la 1368 și se regăsea, în Evul Mediu, pe unul dintre cele mai importante drumuri ale negustorilor, drum care făcea legătura între Țara Românească și Transilvania. Oraș bogat, în care meșteșugarii erau organizați  încă din cele mai vechi timpuri în bresle, pe la începutul anilor 1900 a ajuns să aibă ateliere de meșteșugărie în care se coseau cele mai fine costume cu fir sau marame de borangic. Costumul popular de Muscel, un costum  cu mare trecere, purtat atât în satul românesc cât și  la curtea regală, este o referință în galeria costumelor populare românești, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase.

Costumul de Muscel se compune din ie încrețită la gât (lungă, cu tot cu poale sau ie și poale separate), fotă, brâu, bete, maramă, ilic și podoabe. Cămășile erau cusute cu fir (fir metalic răsucit pe miez de mătase), cu sârmă ( argint laminat în șuvițe fine) sau,  cele mai sărace,  doar cu mătase. Contactul cu țările din sud-estul Europei și cu lumea Orientală a influențat și amplificat folosirea broderiilor cu fir de aur și argint și a desăvărșit măiestria și creativitatea meșteșugarilor.

În fotografie, alături de cămașa de sec XIX din colecția Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, se află cămașa mea de Muscel, de fapt, primul meu costum popular. Este din bumbac, țesută cu ”rips” vișiniu, cu altițe separate și completată de ”pășituri” aurii. Întreaga compoziție, realizată cu modele geometrice, este completată de un ”lănțișor” brodat cu fir cândva auriu.

Pentru mine e un costum special, încărcat cu foarte multă bucurie. Vine din magazinul vechi al anticarului ungur evreu pe care il cunosc de când eram de-o șchioapă. Îmi aduc aminte și acum, copil fiind, de fascinația pe care o aveam când intram în mica prăvălioară întunecată, de mirosul de praf și de particulele ce sclipeau în aer, de câte un obiect magic ce răsărea dintr-un colț, invitându-mă să-l ating… costumul îmi aduce aminte de el, și, puțin, de copilăria mea.

A fost un cadou primit de la mama mea și este primul costum întreg pe care l-am avut. În el mă simt întotdeauna protejată și fața mea are o strălucire aparte. De-a lungul timpului, l-am purtat în diverse momente speciale: atunci când am intrat în Cartea Recordurilor, împreună cu alți 10.000 de oameni, dansând cea mai mare roată de la Runc ( la Năsăud, de maialul elevilor), când mi-am convins soțul să se îmbrace și el în costum popular, atunci când am prezentat costumul popular românesc împreună cu Sari-ul,la ambasada Indiei,  și de câteva ori de Ziua Națională a Românei de 1 Decembrie. De fiecare dată a adus aceeași lumină și bucurie în jurul meu.

Cât despre Costumul de Muscel (generic) și povestea lui, vă invit să aveți curiozitatea să-l descoperiți: pe internet, să răsfoiți albume, să priviți fotografii vechi, să încânte în muzee, dar, mai ales, în satele din Muscel. Albumul pe care l-am folosit eu în această seară, ca sursă de inspirație, este editat de Muzeul Național al Satului Dimitrei Gusti și se numește Portul Popular de Colecție. Dar povestea este a costumului meu de Muscel și și a amintirilor pe care le-a creat în viața mea.

Inspirația zilei:

Un popor fără tradiții este un popor fără viitor.

Alberto Lieras Camargo

 

You may also like

Scrie un comentariu