Cercul

scris de Fata cu Ie January 16, 2018
Cercul

Îmi place să mă joc cu ziua, cu timpul și cu spațiul. Atunci când rutina zilei  nu îmi umple sufletul suficient, fug în colțurile mele de lumi și mă joc cu dimensiunile. Azi am fugit în librarie. Ca de obicei, m-am plimbat printre carți așteptând o chemare. Și n-am putut să-i rezist. Probabil că fiind Istanbulul la mijloc, iubirea a fost și mai mare. Am deschis cartea la întamplare și m-am ales cu un subiect de meditație.

Nu există ”nici puncte de pornire, nici praguri, nici sfârșituri. În orice clipă sau cu orice întâmplare aparte aș face prima mutare, o să existe mereu un timp ce precede acest început al meu  – mereu un trecut înaintea fiecărui trecut„

Cumva am asociat acest citat cu iile mele (impropriu spus ale mele. Sunt ale fiecărei femei  – de la cea care și-a imaginat modelul, la cea care le-a cusut, la cele care le-au purtat, la cele care le-au reparat, la cele care le-au admirat și la cele care le-au reprodus). Cred ca cămășile au un fel de-a fi înafara timpului așa cum îl percepem noi, există cumva imaterial înainte de-a fi create și amprenta lor rămâne prezentă mult după ce mâna care le-a cusut a plecat.

Iile au viața lor și trăiesc timpul lor… au mereu un trecut înaintea fiecăruit trecut și un prezent permanent.

Inspirația zilei:

„ca o traiectorie fără sfârșit sau început, cercul nu recunoaște nici un fel de axă orizontală sau verticală. Poți să intri în cerc oriunde vrei, atâta vreme cât nu confunzi acel punct cu începutul.”

                                                Elif Shafak – Palatul Puricilor

You may also like

Scrie un comentariu