Cazino

scris de Fata cu Ie May 6, 2018
Cazino

Dimineața începută cu soare și omletă pe malul Mării Negre nu putea să se încheie făra câteva clipe petrecute pe faleza din Constanța, în apropierea Cazinoului. Fiecare vizită acolo îmi aduce aminte de felul în care timpul și spațiul înțeleg să acționeze asupra noastră. An după an, clădirea uitată de orice proces de renovare tronează asupra falezei, în zdrențele ei tot mai firave, cu ferestrele sparte și ruginite, cu pereții în descompunere și cu eleganța unei lumi de mult uitate.

De fiecare dată când privesc clădirea, îmi aduc aminte de felul în care Hortensia Papadat Bengescu descria o zi petrecută pe terasa cazionului, cu mâncarea și petrecerea dansantă, cu valurile mării care se spărgeau de dig și muzica care se contopea cu foșnetul valurilor. Acum mulți ani, când deja clădirea era închisă publicului, am reușit să mă strecor în interior, decoperind încă acolo bucăți de catifea roșie din sala de spectacole, pene și puf alb ce pluteau în aer la fiecare foșnet, oglinzi ce pe alocuri reflectau la nesfărșit spațiile și praful trecutului. Încă îmi mai amintesc fiorul și încântarea cu care am pășit pe scările mari, cu care am privit razele de lumină ce se infiltrau prin ferestre și umbrele create de crăpături, cum am urmărit linia fină a curbelor și ornamentele din clădire și cum am aflat întâi ”legenda” ei și abia mai apoi adevărul.

Cazinoul din Constanța a fost finalizat în 1910 și a fost construit de către Daniel Renard în stilul Art Nouveau, foarte apreciat în acea perioadă. Clădirea se desfășoară în jurul unei ferestre în formă de scoică (ca să fim preciși este o demi- rozasă). Aspectul clădiri nu a rămas fără critici fiind purtate discuții aprinse în acea vreme legate de grația și estetica acestei clădiri, mai ales că planurile sale inițiale prevedeau o clădire inspirată din tradițiile românești.

Legenda construită în jurul Cazinoului este însă mult mai savuroasă, de-un romantism ce precedă perioada Art-Nouveau și cu accente gotice. Legenda spune că această clădire ar fi fost construită de un bogat armator grec care și-a pierdut fata, o tânără în floarea vărstei. Fata a murit pe mare, în timpul unei călătorii iar la întoarcere, tatăl ei a construit această clădire pentr a-i cinsti memoria și pentru ca tinerii vremi să se poată bucura de viață așa cum fata lui n-a reușit. Construcția, privită în ansamblu, ar avea forma unui dric vegheat de capetele a doi berbeci (înainte, capetele de berbec se găseau pe colțurile dricurilor). Tot legenda spune că, tinerii care pierdeau la jocurile de noroc în Cazino se aruncau în mare de pe terasa clădirii iar sufletele lor rămâneau prin preajmă, iscând vânturi și furtuni.

Oricare ar fi povestea, această clădire simbol a Constanței a străjuit marea de-a lungul timpului, a fost subiect și obiect al desfătării sau tragediei celor care i-au trecut pragul și a ajus pănă la noi, spunând povești și invitând la visare. E tot mai evident că s-ar putea să fim ultimii care i-am trecut pragul și peste ani și ani lumea să se întrebe ce a fost clădirea neobișnuită din pozele de pe faleza Constanței.

 

 

You may also like

Scrie un comentariu