Casa Memorială Liviu Rebreanu

scris de Fata cu Ie August 16, 2018
Casa Memorială Liviu Rebreanu

Am crescut alături de Rebreanu și Coșbuc. Poate pentru că m-am născut acolo, în inima locurilor care i-au inspirat. Bunicul meu e cel care m-a ajutat să pășesc în lumea lor. La atâta timp după ce viața mea a continuat fără el mă trezesc cum drumul, ce se desfășoară sinuos pe sub roțile mașinii, mă poartă prin locurile pe care, copil fiind, le-am descoperit împreună.

Drumul National 17C. O curbă adâncă umbrită de copaci vechi pitește Casa Memorială a lui Liviu Rebreanu (din satul ce, cândva, se numea Prislop). Inaugurată în 2 iunie 1957 casa este copia fidelă a casei învățătorului Vasile Rebreanu (tatăl autorului) și a fost inaugurată în prezenta soției și fiicei autorului ( Fanny și Puia Rebreanu).

Pridvorul de lemn, lucrurile familiare și citatele din romanem-au introdus în universul lui Rebreanu și m-au făcut să-mi fie dor de romanele lui. Satul desfășurat de-a lungul văii Someșului (sursă de inspirație pentru romanul Ion) și cuvintele ghidului funcționează ca un descântec și deschid cufărul vechi cu povești.

La început a fost Ion. Romanul ce s-a născut dinr-o poveste a satului Prislop, sat în care Rebreanu și-a petrecut ultimul an de adolescent. A vazut lumina tiparului în 1920 și mai apoi a fost editat în mnumeroase limbi, existând și o ediție braille a romanului.

Aici, în Prislop,  a văzut Rebreanu un țăran sărutând pământul ca pe-o ibovnică, aici au trăit Ion și Rodovica, cei care s-au transformat în roman în Ion și Ana. Imaginea dascălului Herdelea din roman a fost conturată după profilul tatălui, iar preotul Ioan Belciug este cel care a trăit și a slujit în Prislop ( singurul personaj din romanelel lui Liviu Rebreanu care și-a păstrat numele real).  Toate poveștile acestea au revenit în mintea mea și s-a născut dorința de a reciti, cu ochi de adult întâmplările ce dau glas pământului și iubirii.

În camera din mijloc, alături de fotografii de la filmările filmului, se află două costume populare de pe valea Bistriței. Au fost costumele Rodovicăi ( Ana din roman) și a lui Ion, costume vechi, cusute îngrijit pe pânză țeapănă de casă.

Pe peretele opus se află poza lui Matei, fratele lui Liviu Rebreanu, omorât pe front pentru că dezertase din armata austriacă, refuzând să lupte împotriva românilor. Imaginea fratelui este cea care a conturat personajul Apostol Bologa din romanul Pădurea spânzuraților. Am fugit de la imaginea tănărului care privea curios dintr-o poză veche și mi-am oprit privirea pe masa de lucru ce avea pe ea obiectele de scris și serviciul de tutun și cafea. N-am putut să nu mă gândesc cum, printre gurile de cafea neagră și rotocoalele de fum, la biroul acela a fost scris manuscrisul romanului lui Rebreanu care îmi e cel mai aproape de suflet: Adam și Eva.

 

Inspirația zilei:

Când ai reușit să închizi în cuvinte câteva clipe de viață adevărată ai săvârșit o operă mai prețioasă decât toate razele din lume.

Liviu Rebreanu

You may also like

Scrie un comentariu