Casa Matei Corvin

scris de Fata cu Ie August 15, 2018
Casa Matei Corvin

Una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj Napoca ( sec XV), după numele ei vechi Casa Ștefan Kolb, se ascunde pe una dintre străduțele vechi din centrul Clujului. Aflată la trecerea dintre stilul gotic și cel renascentist are pe frontonul o placă care. în limba maghiară, poartă următoarele cuvinte :

În această casă s-a născut, în 27 martie 1443, Matia cel Drept,
fiul lui Ioan de Hunedoara și al Elisabetei Szilagyi.
Grația marelui rege
a scutit casa natală de orice împovărare.
Principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea
a întărit privilegiile acestei case.
Regele nostru apostolic, Francisc Iosif I,
a onorat-o cu vizita sa în 23 septembrie 1887
și, cu o donație mărinimoasă, a avut grijă,
să fie însemnată pentru veșnica pomenire.
Vestitoare a pioșeniei și stimei, această placă comemorativă a fost
pusă de către orașul liber regal al Clujului pe casa natală a celui mai mare fiu al său. 1888

Această casă familiară, pe lângă care am trecut de nenumărate ori visătoare, veselă, tristă sau îngândurată, m-a pus astăzi în dificultate. Mi-a înșirat o mulțime de teme pentru povestea de azi fără să lase  ca una anume să fie mai importantă. M-a făcut să mă gândesc la:

  1. povestea ei și la anii trecuți prin istorie, la câte lucruri a văzut și câte șoapte s-au urcat pe pereții ei, la diversele destinații ale clădirii și la moleculele fiecărei povești săpate de timp în piatră
  2. Matei Corvin, fiul principelui Iancu de Hunedoara, născut la Cluj și devenit cel mai mare rege al maghiarilor
  3. micile lucruri minunate depozitate în casă care cum este spațiu expozițional și  gazda bibliotecii Universității de Arte Vizuale din Cluj ( statui, balustrada din lemn sculptat, o bancă de la 1900 retapițată cu o piele stacojie).
  4. expoziția absolvenților secțiilor de cultură și sculptură dedicată lui Brâncuși care aducea în contemporan arcadele vechi ale subsolului din piatră
  5. fotografiile din interiorul alteleirului lui Brâncuși din Paris ce impodobeau pereții de la etaj
  6. mica grădina ascunsă în spatele casei ce nesocotește uriașul oraș ce s-a născut în jurul ei
  7. joaca cu lumina, culoarea și aparatul de fotografiat.

Mi se pare extrem de complicat să vorbesc despre toate aceste lucruri într-o singură poveste. Ideea care se învărte în mintea mea încă nu a prins contur și doar silabisește ceva despre o istorie care integrează, ce se compune din diversele colțuri și povești și se definește prin suprapunere, lumină, culoare și non culoare. Puțin ca și exercițiul de fotografie pe care l-am făcut folosind reproducerea din atelierul lui Brâncuși:

 

 

Pentru mine sufletul intregului e surpins în aceasta fotografie cu suprapunerile ei naturale. Aș vrea însă să vă dau ocazia să construiți propria voastră poveste.  Mai jos regăsiți trei cadre surprinse în aceeași clădire: subsolul, balconul ce dă spre vechea mănăstire franciscană și  spațiul interior .

Inspirația zilei:

 

 

 

 

 

 

You may also like

Scrie un comentariu