Caleidoscop

scris de Fata cu Ie February 19, 2018
Caleidoscop

Pentru mine azi este în primul rând despre Brâncuși… Zbor lin maestre în lumile pe care le colinzi aproape de Dumnezeul sufletului tău! Și apoi… despre detaliii…

Uneori îmi place să văd lumea prin detalii. Azi a fost una dintre zilele acelea… De dimineață am privit clădirea facultății de Biologie din București (cea aflată lângă Institutul Cantacuzino) și din toată imbinarea echilibrată de linii și curbe tot ce-am văzut, a fost o serie de cârlionți la geamuri. La fiecare fereastră, în dreapta și în stânga ei, se află câte un cărlionț adânc sculptat în piatră, ceva între o virgulă și un melc… ca și cum arhitectul, într-un moment de joacă cu clădirea, a vrut să pună niște gene în colțul ochilor ferestrei… După, am alergat print vântul tăios de sud care transforma fulgii minusculi de zapadă în mii de ace care îmi loveau fața, luptând cu el ca să-mi păstrez pălăria și zâmbind ca atunci când, copil fiind, am avut voie să pornesc singură cu sania tocmai din vârful dealului de lângă pădure… Îmi părea atât de poznaș vântul acesta cu zapadă, total nepotrivit pentru drumul spre serviciu… Apoi a fost fluturașul mărțișor ce stă legat de trunchiul unei plante în holul de la birou… Ciudat, e prima oară când îl văd (…e atât de vesel și colorat) deși am trecut pe acolo de un număr considerabil de ori… și a mai fost și spuma albă din cana maro ce stătea pe tejghea la MILU… Era ca un nor pe care cineva l-a înfundat într-o căniță mult prea mică și care… puțin răzvrătit, s-a hotărât să se îndrepte spre cer… A fost rugămintea surprinzătoare a tatălui meu… Ca atunci când mai bem bere în sticle resigilabile să le cumpărăm pe cele care sunt albe, a mai fost scara de lemn cu pridvor (da, pentru mine scara avea pridvor și nu pridvorul scară), din spatele Bisericii Sfânta Maria a Harurilor – pe lângă care trec aproape în fiecare zi și n-am văzut-o niciodată, a fost bătrânul mărunt, cu păr alb și barbă lungă și albă care a trecut pe lângă mine având desenate în priviri lumi din alte timpuri, a fost băiatul cu tichetul de parcare care mi-a schimbat banii ca să pot plăti și eu… (nu l-am întrebat dar pot să jur că era proaspăt venit dintr-un orășel de provincie), au fost pantofii roz cu poante și panglici de mătase, noi, strălucitori, care așteptau să ajungă în picioarele unei tinere balerine (primii pantofi cu poante), a fost cana aburindă de ceai și dulceața făcută de mama (e gustul acela care îți aduce aminte de clătitele fierbinți, făcute cu puțină coajă de portocală și cu gemul care are caise aproape întregi…)… și a mai fost cadoul zilei 50 petrecută în ie: emisiunea în limba chineză de la Radio România Internațional (mulțumesc din nou Nora pentru că ești, pentru inspirațiile zilnice și pentru bucuria fiecărei întâlniri)… în care chinezii au aflat despre proiectul meu de a purta în 2018, în fiecare zi, IE.

Citatul zilei:


”Noi nu înțelegem, nu vedem viața reală decât prin răsfrângerile, prin strălucirile ei!”

                                    Constantin Brâncuși

You may also like

Scrie un comentariu