Călătorie, bucurie și lună

scris de Fata cu Ie June 16, 2018
Călătorie, bucurie și lună

Stau și privesc luna ca o seceră ce strălucește pe cer însoțită de o singur stea. Ziua de azi e aproape pe terminate și a avut atât de multe lucruri surprinzătoare în ea încât aproape că aș mai rămâne puțin în energia ei. Dacă e să scriu o postare în trei cuvinte aș scrie călătorie, bucurie și lună.

Dimineața mea a început cu brânză, roșii, soare și mare, cu câteva rânduri citite dintr-o carte și cu multă voie bună. A urmat o vizită neprogramată la Muzeul de arheologie Callatis unde, bineînțeles m-am bucurat de făcut poze, de ceramică veche și sticlă veche. Am băut o cafea privind iahturile din port, marea albastră și oamenii ce se pregăteau să navigheze, am trecut pe la nelipsitele baclavale din Neptun și le-am asezonat cu un ayran proaspăt și, încet încet, ne-am pregătit de plecare. Pentru că e totuși sâmbătă, n-am putut să ratăm un prânz cu pește pregătit de fratele lui Lucian și două ore de relaxare el prin somn, eu… făcând ceva ce n-am mai făcut de foarte mltă vreme. Am petrecut două ore schițănd un desen pe care mi l-am imaginat, amintindu-mi de povestea despre Luna (https://fatacuie.ro/luna/) și pe care îmi propun să-l aduc la o formă finală cu culoare și un pic de viață. N-am mai stat să petrec câteva ore desenând de multă vreme, parcă nici nu-mi aduc aminte de îndeletnicirea aceasta în viața mea de adult responsabil din ultima vreme. Dacă nu punem la socoteală Logo-ul Fetei cu Ie (pe care l-am desenat pe 31 decembrie) sunt niște ani de când nu mai desenez.

Drumul de întoarecere spre București a venit cu încă o surpriză. Am luat la autostop trei tineri francezi ce și-au propus să străbată distanța Paris – Odessa cu autostopul și au călătorit printr-o mulțime de țări și locuri magice care au venit la pachet cu experiențe inedite. Întâlnirea cu ei mi-a adus un atocolant cu ”șoferul zilei” și m-a lăsat cu o întrebare. Acum 15 ani, dacă îmi propunea cineva o astfel de aventură aș fi plecat imediat. Acum ce s-a schimbat? De ce primul gând a fost că pare periculos să faci autostopul în Muntenegru, Albania sau Bulgaria? E un subiect pe care îl iau în valiză cu mine și la care mai vreau să mă gândesc: la ce s-a schimbat din spiritul meu de aventură.

Pentru că lucrurile au felul lor firesc de a curge și a se lega într-o succesiune logică, mi-am terminat seara cu o întâlnire magică. M-am văzut cu o prietenă de-a mea din facultate pe care nu o văzusem de aproape 16 ani. Mulți dintre noi ne întâlnim cu oameni din trecutul și depănăm amintiri ale timpurilor trecute. Magia acestei întâlniri, care pe lângă faptul că a avut caldură (muuuultă) și un firesc suprinzător,  este faptul că noi am vorbit despre prezent și viitor. A fost ca și cum ne-am fi întâlnit ultima oară ieri. Eram acolo noi, cele de azi, cu gândurile, aspirațiile și planurile noastre, cu firescul pe care îl avea compania celeilalte și cu planuri și gânduri de viiitor.

Ziua de azi a avut mai multă magie decât m-aș fi așteptat pentru că mi-a adus aminte și de jumătatea mea săsească. A început de dimineață, când în mod surprinzător am reușit să îmi găsesc o cămașă săsească de pus printre cămășile mele. Mai mult, mi-a adus-o pe Ana și poveștile ei minunate despre sași, sistemul lor de management și felul în care iși educau tinerii pentru a construi comunități solide și bresle sănătoase.  Și ca totul să fie perfect, s-a închis cu planuri de viitor și promisiunea unei vizite într-o comunitate săsească din România.

Toate acestea pentru mine vin să mai pună câte o poveste în călătoria spre mine, spre originile mele și spre moștenirea pe care am primit-o. Mulțumesc cu recunoștință și aștept cu inima deschisă noile lecții.  Am încercat să vă povestesc fapte și frânturi de imagini din ziua de astăzi pentru că în sufletul meu acum sunt foarte multe emoții și foarte multă bucurie. Vă cer iertare pentru că n-am vrut să vi le împărtășesc și vouă. Mai vreau să le țin puțin pentru mine.

 

 

You may also like

Scrie un comentariu