Braga…și lumea dinainte de televizor

scris de Fata cu Ie March 18, 2018
Braga…și lumea dinainte de televizor

 

Braga este o băutură dulce-acrișoară, cu un iz de cereale și un ușor gust de drojdie  care se obținea din grâu fermentat cu orz la origine, ulterior fiind dezvoltate diverse rețete bazate pe amestecul de cereale. S-ar părea ca începuturile acestei băuturi vin din lumea islamică uneva pe drumul dintre Istambul si lumea vestică răspândindu-se în întreaga zonă balcanică, în perioada înterbelică  fiindnuna dintre cele mai consumate băuturi de la noi.

Braga mea a venit de la Slatina, de la Atletul Albanez unde Hashim Memish, cel care a preluat afacerea familiei a fost unul dintre mandatarii care au supraviețuit în perioada comunistă, și care acum, continuă să facă braga, citronadă și înghețată după rețete străvechi. Spațiul Atletului Albanez este unul de poveste, desprins parcă din alt timp și care te invită să cunoști o lume care funcționa după alte legi….hai să închidem ochii și să ne imaginam….

O zi caldă de vară, cu două doamne care tocmai ce au închis poarta unei curți și pășesc agale, păzite de o umbreluță crem de dantelă.  Privirea lor observă formele norilor de pe cer, claritatea albastrului, ramurile castanilor ce poartă  florile în ciorchine, și discută liniștit despre noile reviste de mode venite de la Paris. În drumul lor trec pe lângă prăvalia întunecoasă, cu geamuri de sticlă puțin murdare, în fața căreia se regăsesc doua mese din fier forjat vopsit în alb. Privirea le este furată de discursul vesel al bărbaților din jurul unui pahar de bragă. Vorbeau despre muzici și despre vreme, paharul din fața lor fiind un prilej de a depăna amintiri. Pipa unuia dintre ei fumega agale, iar ceilalți doi culegeau din băutură boabele de năut prăjit acoperite cu o pulbere de scorțișoară. Pentru o clipă apare o sclipire în ochi și o un mic zâmbet poznaș pe fața uneia dintre ele și un gând care le îndeamnă să se așeze la masa goală. O scurtă ezitare, pornesc înainte și se opresc câteva sute de metri mai în față, lângă poarta străjuită de un trandafir cățărător și își consultă ceasul de buzunar, bine ascuns între pliurile rochiei ( ar fi o necuviiță să afle cineva că poartă ceas bărbătesc). Deschide capacul gravat, și între coperțile de aur ale timpului se vede gravată o inscripție scurtă: ”pentru Tili, te iubesc, Tata”. O umbră de tristețe aleargă pe fruntea fără cute și fuge departe în fața soarelui ce strălucește. Doamnele ridică cuiul porții și întră. Din prag le întâmpină stăpâna casei care pregătise deja într-un colț umbros al curții fotoliile cu perne, zaharicalele și cafeaua, farfuriile cu dulceață de cireșe amare și apa proaspătă și rece…o mireasmă amețitoare le învăluia…

Vă invit să visați mai departe…să găsiți povestea voastră ce ține în ea mireasma lucrurilor trecute…să lăsați deoparte nesiguranța – fiindcă nu știți exact cum e cu braga sau cu dulceața de cireșe amare, cu protocolul cafelei și cu întâlnirile bărbaților din alt veac și să scoateți la lumină curiozitatea aceea iscoditoare de copil și să redescoperiți cu papilele gustative ( dacă aveți posibilitatea) sau măcar cu mintea gusturi și mirosuri de altădată…

 

Inspirația zilei:

”Sunt fericit și mulțumesc cerului pentru că mi-am trăit copilăria și tinerețea în acel colț de raiși am cunoscut acei oameni deosebiți. Insula Ada Kaleh a fost un dar al Dunării a cărui frumusețe o mai păstrăm doar câțiva în inimile noastre…”

 Gheorghe Bob, Fragment din Ada Kaleh sau Orientul Scufundat de Marian Țuțui

P.S. Pentru că un domn mi-a adus azi aminte de Ada Kaleh, am săpat prin bibliotecă ca să găsesc albumul…pentru inspirația zilei…pentru mine Ada Kaleh, la fel ca și braga sunt parte ale aceleiași magii

 

You may also like

Scrie un comentariu