Birthday trip – ziua 3 – Soroca & Tipova

scris de Fata cu Ie September 1, 2018
Birthday trip – ziua 3 – Soroca & Tipova

Casele gri se succed ritmic și aleargă în dreptul geamului meu. Mașina rulează pe un drum când impecabil, când plin de hopuri. Muzica sună neobișnuit în boxe. Câteva cuvinte se înșiră în dizarmonie totală cu spațiul din jur. Descoperim noi teritorii ale Moldovei. Ritmul, aerul, lumina și peisajul reflectă emoțiile ce mă încearcă. Sunt amestecate. Încă nu pot spune dacă îmi place sau îmi displace Republica Moldova.

Azi, pe listă două spații îndepărate: Mănăstirea Țipova și Cetatea Soroca.

Mănăstirea Țipova, ce se așează de-a lungul Nistrului, este considerată cea mai lungă mănăstire rupestră din Europa. Construită undeva în sec XVI-XVII este o mănăstire de călugări de rit ortodox amplasată pe un mal abrupt la o înălțime de aproximativ 100 de metri deasupra apei. Drumul ce curge de pe coama dealului până la așezarea în stâncă m-a provocat să fiu atentă cum pășesc printre bolovanii acoperiți cu praf, iarba arsă de soare și scările teșite și abrupte ce abia se ai disting în geometria pietrei. După 20 de minute de mers prin soarele și praful amiezii cărarea se deschide, printre stânci și  mărăcinişurile de corn, măceş şi păducel, către un zid de piatră, ce poartă în el golul ferestrelor. O scară de lemn se întinde anevoios de-a lungul zidului și-i ajută pe turiști să pătrundă în încăperea bisericii situată la etajul superior. Un bărbat ce șade la umbra unui păr ne întide biletul de intrare. Plătim biletele și începem explorarea. Încăperea bisericii deschisă și luminoasă miroase a busuioc și tămâie, chiliile de sub ea, părăsite și distruse, poartă umbra poveștilor trecutului, fântâna tainică de unde izvora apa stă pitită în subsolul lăcașului. Jumătate din încăperile ce au mai rămas te învită să descoperi locul unde se spune că Stefan cel Mare s-a cununat cu soția sa Voichița, văgăuna la care ajungi de-a bușilea pe timp de asediu, ce adăpostea călugării și bunurile mănăstirii, șopârlițele ce se încălzesc la soare deranjate de   vizitatorii inportuni și apa, luciul de apă ce oglindește trecutul.

Simt și acum mirosul prafului încins și foșnetul arbuștilor ce ne ațineau calea. Ne-am rupt de locul tainic și ferit de lume și, după un alt șir de case ce alergau de-a lungul șoselei ne-am oprit în fața unei cetăți renovate în jurul căreia se agitau vreo 5-6 mirese cu tot alaiul lor de nuntă. M-am simtit parcă extrasă dintr-o lume și pusă imediat într-o alta diametral opusă.

Cetatea Soroca a fost atestată documentar pentru prima oară la 12 iulie 1499. Cetate moldovenească, clădită inițial din lemn de către Stefan cel Mare a fost reconstruită ulterior din piatră la porunca lui Petru Rareș la mijlocul secolului XVI. A fost construită de un grup de zidari transilvăneni ( se spune că de prin zona Bistriței – există o scrisoare a domnitorului către magistrul orașului Bistrița) conduși de meșterul Iacob care s-a semnat în interiorul castelului: ”a construit acest castel Iacob”. O bijuterie a măiestriei constructorilor cetatea are patru turnuri circulare pe colțuri și unul paralelipipedic situat central, pe unde se face intrarea în cetate și care permite accesul în curtea interioară. Am vizitat locul în grabă ( sub presiunea timpului) printre mulțimea de turiști și cuplurile de tineri căsătoriți care își făceau pozele de nuntă și am plecat apoi spre Cișinău.

Promit că mâine înainte de plecare voi descoperi puțin și farmecul Chișinăului.

 

Inspirația zilei:

Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească

Grigore Vieru

 

 

 

You may also like

Scrie un comentariu