Birthday trip – Ziua 1 – Milestii mici

scris de Fata cu Ie August 30, 2018
Birthday trip – Ziua 1 – Milestii mici

Republica Moldova! Destinație ce era pe Bucket List ( în traducere liberă pe lista de dorințe). Anul acesta s-au aliniat planetele și de ziua mea ( care e mâine …sărbătoresc ca-n povești – o zi înainte și două după), împreună cu o gașcă faină de oameni ( a căror vacanță era de fapt programată, noi ne-am lipit pe lângă ei), am pornit să explorăm țara vecină.

Urmând consecvenți obiceiurile noastre (ne)bune nu am băgat în seamă programul, nu ne-am documentat asupra traseului și n-am protestat la planurile pe care și le-au făcut colegii nostri de drum. ( S-a dovedit că nu știam foarte bine nici măcar cursul de schimb).

( Nu cred că v-am povestit vreodată că noi suntem niște turiști ciudați. Evităm planurile, ne aranjăm doar strictul necesar pentru călătoriile programate – cazare, transport, uneori micul dejun și neapărat un ghid (tipărit) al zonei/ țării în care mergem – în rest preferăm să fim exploratori. Deviem de la traseul indicat de marcajele stradale, ne hotărâm pe ultima sută de metri, înainte de a intra în muzeul X , că vrem să mergem să explorăm străduța ce trece prin stânga clădirii și să bem o cafea în localul acela mic ce se ițește timid pe colț, ne hotărâm să vedem grădinile în zilele cu ploaie și uneori muzee în zile cu cer senin, ne oprim să ascultăm oamenii, orașul și sufletul locului. Mâncăm mâncarea lor, în localurile de cartier,  bem băuturi tradiționale și căutam realitatea așa cum putem noi s-o percepem).

Cu ima strânsă că lasam câinele ( prea mic după mine) acasă cu dădaca, ne-am îmbarcat dis de dimineață ( să tot fi fost ora 5…) și am pornit agale spre plaiurile Moldovenești. La Buzău, în pauza de cafea, mâncând cu încântare sendvișuri pregătite de mama Ralucăi ( mie nu-mi plac sendvișurile, mai puțin cele făcute de mama Ralucăi) am aflat două lucruri importante:

  1. La Buzău căruța cu cal alimentează în benzinărie. Avem dovezi concrete.
  2. Programul zilei de azi înclude o vizită la punctul vamal Albița ( unde zilele acestea este puțină agitație), degustare de la Cramele Mileștii Mici și o plimbare de seară prin Chișinău (probabil îndulcită de câteva Chișinaul de Seara – bomboanele de la Bucuria).

Crama Mileștii Mici, fondată în 1969, este considerată cea mai mare cramă din lume și cuprinde galerii calcaroase cu o lungime totală de peste 200 de km. Un adevărat oraș subteran cu străzi, alei și intrânduri străjuite de butoaie uriașe unde sunt găzduite toate soiurile de vinuri moldovenești, din anii lor cei mai buni, adunate de la toate cramele din țară. Beciurile cramei Milești au peste 1.5 milioane de sticle, numărul ce vine și cu recunoașterea  internațională, în 2005 colecția de aici intrând în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cea mai mare colectie de vinuri din lume.

Încetineala cu care am intrat în Republica Moldova și drumul lung ne-a făcut să întârziem la programarea pe care o aveam pentru vizită.  În ultima clipă am reușit să intrăm în cramă. Intrarea s-a făcut cu mașinile noastre personale, într-una din ele am reușit să o luăm și pe tânăra care ne era ghid.

Am străbătut cei aproape 5 kilometri vizitabili ( pentru turiști) în grabă oprind doar la punctele importante din cramă și ascultând o serie de explicații ce mi-au adus aminte de cartea mea de geografie din clasa a VII-a (cartea de gografie, pe atunci,  era alb-negru cu foare multe date si informații tehnice despre fiecare tară). Frigul( temperatura din inetrior este constantă de 12-14 grade) îmi pătrundea în oase și entuziasmul viziei era ușor estompat de povestea mult prea seacă și fără informație relevantă.  Toate acestea până când am dat cu ochii de sticlele de vin frumos înșirate în case și acoperite cu un strat considerabil de praf. Acela a fost momentul în care povestea ghidului a fot uitată, n-am mai simțit frigul și am încput să caut prin lentila aparatului de fotografiat ritmul dopurilor cerate și luciul pal ce străbătea pe alocuri pe sub straturile de praf.

La finalul plimbării folosind un pahar magic ce deschidea poarta timpului ne-am regăsit în jurul mesei gustând, pe rând,  bucatele moldovenești, faimoasele plăcinte și vinurile – de la alb la roșu, de la tânăr la bătrân și de la sec la dulce înr-o însiruire muzicală de pahare și acorduri ale lăutarilor. După oboseala drumului și frigul galeriilor degustarea din jurul mesei în acordurile muzicii lăutărești mi-au adus zâmbetul pe față și m-au așezat față în față cu mine.

Am ajuns spre seara în Chișinău și pentru că mâine este programată o lungă vizită la Cricova însoțită de o cină festivă la Butoiaș am hotărât să caut un tort și să fac petrecerea de ziua mea în această seară. Între vinurile aduse din cramă și dulciurile cumpărate din supermarket ( sunt absulut fabuloase torturile și prăjiturile lor) am ajuns la concluzia că, o vizită prea lungă în Moldova este absolut dăunătoare garderobei…

Inspirația zilei:

Să-mi cânți cobzar bătrân ceva,

Să-mi cânți ce știi mai bine,

Că vin ți-oi da, și bani ți-oi da,

Și haina de pe mine.

You may also like

Scrie un comentariu