Aripi de înger

scris de Fata cu Ie April 29, 2018
Aripi de înger

Simt mirosul umed și sărat al Bosforului, mirosul mâncării ce tocmai se face, aroma mirodeniilor, mireasma porumbului și a castanelor prăjite. Orașul acesta miroase altfel cu fiecare pală de vânt. Zgomotul și forfota din jur îmi crează capsula perfectă pentru timp cu mine. Privesc pe fereastră luna plină ce profilează în depărtare turnurile de minaret ale Bisericii Sfânta Sofia, unul dintre locurile în care pașii mă poartă de fiecare dată când îi sunt prin preajmă. E un loc al Orientului și al Occidentului deopotrivă, un spațiu al trecutului îndepăratat și al prezentului surprinzător.

Acum multă vreme am citit o carte care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de Istanbul înainte de-al cunoaște: Amanții din Bizanț a lui Mika Wlatari. O carte despre căderea/cucerirea Constantinopolului, despre tentativa de unire a celor două biserici creștine și despre iubire, o iubire imposibilă. Nu-mi mai aduc aminte aproape deloc povestea (îmi propun s-o recitesc) însă descrierea Catedralei (pe atunci) Sfânta Sofia și clipele de rugăciune de acolo mi-au rămas întipărite în minte. E un loc al controverselor, al măreției  care îmbină femininul cu masculinul, creștinătatea cu islamul, Occientul cu Orientul, totul sub umbrela unui singur cuvânt: înțelepciune. Nu știu ce-mi place mai mult la clădirea care afost la un moment dat cea   mai mare din lume… îmi plac simbolurile islamice, iubesc mozaicurile de pe pereți, cele a căror fond este făcut cu plăcuțe de aur, mă simt bine în pielea mea de femeie atunci când văd că Fecioara Maria este cea care se regăsește în punctul central al boltei (nu cred că este corect să folosesc termenii cu care sunt decrise spațiile în biserică) și că toată clădirea se regăsește sub auspiciile înțelepciunii feminine, mă fascinează de fiecare dată crucile bizantine săpate în marmura albă cu care este placat peretele (nu de către cei are au construit clădirea), aripile îngerilor pictate la fiecare întrepătrundere de bolți și lumina… lumina care se filtrează prin ferestre, vitralii sau gratiile geamurilor și care crează magie în acest spațiu.

Aici am luat parte la poveștile unor tineri Iranieni care vorbeau despre țara lor și care ne invitau s-o vizităm, am fost uimită să aud turiști români spunându-și unul altuia: ”Uite o ie românească!” ( da, eu treceam pe lângă ei), am avut o sesiune de schimbat zâmbete cu un puști arab de câteva luni în timp ce ochii mamei lui, care purta burka, sclipeau de fericire, am încercat să conving pisicile bătrâne și plictisite de prea mulți turiști să stea la poză (fără rezultat însă) și am admirat expoziția de tablouri caligrafiate. Am zburat prin lumi și spații diferite îmbinând dimensiunile lor în armonie.

Inspirația zilei:

Dumnezeu mi-a vorbit în multe graiuri, îngerii lui mi s-au arătat, dar credință în ei nu am avut.

Candidates te-am văzut, am crezut, fiindcă un astfel de miracol a fost să mi se întâmple.

Te-am văzut în fața porților de aramă ale Sfintei Sofia. Ceremonios, lumea ieșea din catedrala unde ascultase legământul unirii bisericilor.

Mika Waltari – Amanții din Bizanț

 

You may also like

Scrie un comentariu