Anna și cafeaua

scris de Fata cu Ie February 12, 2018
Anna și cafeaua

Astazi am deschis cartea Simonei Antonescu – Fotograful Curții regale și n-am mai putut s-o las din mână. Îmi propusesem să citesc doua – trei pagini și după să îmi vad de sarcinile casei, mai ales că am fost plecați sfârșitul acesta de săptămână. A devenit imposibil să fac asta. Încă de la prima pagină, cu măiestrie și ușirință m-a transportat într-o altă lume, o lume pe care mi-a venit greu s-o părăsesc, chiar și pentru postarea din această seară. Tot ce-mi doream era să mai rămân în lumea României sfârșitului de secol XIX.

Încă de când am deschis cartea, am fost învăluită subtil în mirosul de cafea pregătită de Anna, în fiecare dimineață pentru soțul ei Franz, fotograful Curții Regale, artist format la școala de artă din Viena, atât de progresist încât i-a cumpărat soției sale drept cadou de nuntă unul dintre prototipurile expresorului de cafea. Felul în care Anna pregătea cafeaua în fiecare dimineață și o bea împreună cu soțul ei a creionat pentru mine tabloul iubirii mature, împărtășite, care nu are nevoie de nimic din exterior pentru a exista și a se exprima. O iubire care avea și grijă și prețuire și respect și complicitate și prietenie, toate acestea ascunse într-o cană de cafea neagră și tare. Și mai e magia atelierului de fotografie și ”mirosul” Bucureștiului de altă dată. E ca și cum aș fi fost teleportată în timp și toate simțurile mele erau conectate la viața de acum un secol și jumatate. Am rămas fascinată de obiceiurile sașilor din zona Mediașului și mărturisesc că, undeva în suflet mi-a atins o coardă. Eu sunt jumatate nemțoaică (mai corect spus săsoaică cu rădăcini în zona Sighișoarei), și cu toate astea știu atât de puțin despre obiceiurile din zonă, despre felul în care se îmbrăcau, se purtau sau se bucurau nemții români sau despre legăturile lor cu comunitatea românească și despre felul în care au reușit să susțină progresul României. Cred că într-un fel, această carte mă aduce mai aproape de mine și mă face să conștentizez faptul că până acum am căutat cu plăcere și bucurie în rădăcinile mele românești uitând să am grijă de întreg. De tot ceea ce sunt eu. Acum mi-am definit un obiectiv nou, mi-am propus să-mi găsesc o cămașă veche săsească. Știu că e aproape imposibil dar sunt convinsă că va veni una spre mine. Cât despre mine… îi mulțumesc Norei pentru cartea minunată care, ca un făcut, s-a integrat în momentul meu de viață… și mă întorc între paginile ei, convinsă că voi mai împărtăși cu voi bucuria de a o citi.

Inspirația zilei:

”Rămâneau pentru o clipă la distanța la care aroma care pusese deja stăpânire pe întreaga casă le învăluia într-un abur cald, ademenitor.”

                                          Simona Antonescu – Fotograful Curții Regale

You may also like

Scrie un comentariu