Alfabet – de la Brâncuși la universal

scris de Fata cu Ie March 16, 2018
Alfabet – de la Brâncuși la universal

”Alfabet” mi se pare cel mai bun titlu pentru fotografia de astăzi…iar cuvântul IE din fotografIE a definit colțul cel mai potrivit al exoziției în care să fac poza… Astăzi am fost la vernisajul expoziției Constantin Brâncuși – Între Hobița și Paris organizată la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București. Oricât aș fi de tentată să vă împărtășesc ceea ce știu eu despre Muzeul Satului amân experiența acasta pentru o zi caldă de primăvară ce îmi va purta pașii pe aleile lui și azi voi vorbi doar despre experiența zborului. Pentru mine a fost o expoziție a zestrei imateriale a lui Brâncuși și a  zborului, iar cele două marame aflate la intrarea expoziției au zburat permanent în jurul nostru cu aripile lui Brâncuși ( am răstalmăcit puțin cuvintele doamnei director Paula Popoiu dar filmarea ei am postat-o în original  https://www.facebook.com/cioboata.christine/posts/10215710714663780 ).

Bucățile de lemn cu suflet care îmbrăcau spațiile încăperii și cele câteva costume populare gorjenești au creat cadul perfect pentru experiența foarte personală a vernisajului. De ce spun foarte personala? În primul rând pentru ca au vorbit despre Brâncuși oameni a căror viață a fost influențată de maestrul universal al complexității simplului ( astăzi comemorăm moatea sa survenită în anul 1957) și au vorbit mai mult cu sufletul și mai puțin cu mintea logică. Mai apoi pentru că iubirea mea pentru Brâncuși nu trece prin minea logică ci doar prin fluturii din stomac  iar a îl descopri pe Brâncuși plecând de la o altă iubire, zestrea populară, a dat o formă, o textură și o culoare lucrurilor pe care mintea mea le știa deja.

Între unelte și cuvinte azi sufletul meu a fost ocupat cu multă emoție: emoția celor două furci de tors (Ana și Bucur) pe care am fost provocați să le identificăm în expoziție, emoția adusă de cuvintele filozofului Mihail Șora, cel care a avut bucuria să îl cunoască pe mareele maestru și să se regăsească în ateleirul de la Paris, forța și magia altui timp povestită de fiica celui alături de care Brâncuși a construit zborul Coloanei fără de sfârșit doamna Sorana Georgescu Gorjan, cea care s-a născut și a crescut în casa unde a fost găzduit marele sculptor pe perioada lucrărilor la coloană ( care povestea printre altele de achipa multiculturală și multietnică care a lucrat la materializarea coloanei – erau cehi, sârbi, nemți, francezi, romi, etc), emoția cutiei cu povești despre arta brâncușiană  deschisă de domnul antropolog Matei Stârcea Crăciun și păstrată în suspensie de promisiunea unor convorbiri construite în jurul operiei, zetrei și moștenirii lui Brâncuși.

Brâncuși e universal, francezii îl consideră un sculptor francez de origine română, iar noi, românii, vorbim prea rar și știm uneori prea puțin despre unul dintre oamenii magici ai modernității românești, despre țăranul care a înțeles tainele universului și le-a materializat în forme.

Inspirația zilei:

Coloana mea fără sfârșit trăiește într-o grădină frumoasă – din România. De jos și până sus ea are aceeași formă și nu îi trebuie nici piedestal și nici soclu ca să se sprijine; iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri. Ea va fi una dintre minunile lumii!”

     Constantin Brâncuși

 

You may also like

Scrie un comentariu