3SO – 3 Smoked Olive Festival

scris de Fata cu Ie July 28, 2018
3SO – 3 Smoked Olive Festival

Azi am poposit pe Dunăre, la granița dintre Bulgaria și România, pe o insulă cu nisipul fin, plină de copaci verzi și de soare. Am ajuns la singurul festival de muzică electonică care are un tărâm numai al lui pentru 4 zile. Oricât de ciudat ar părea nu ne-am aventurat în călătoria de astăzi pentru a asculta muzică ( mai ales că Yuki nu are voie să ias încă în lume așa că aveam oră de ajuns acasă). Am fugit până pe insula de la Călărași pentru a ne întâlni cu fratele meu ( e cel mai fain frate posibil, mai ales atunci când nu e supărat pe lume și nu vrea să schimbe totul din temelii într-o secundă).

Așa că, azi, sâmbătă, dis de dimineața (era cam la prânz) ne-am urcat în mașină, ne-am pregătit pălăriile de paie pentru soare, am asortat o ie la pantalonii scurți si am plecat în expediție ( nu neapărat în ordinea aceasta). Drumul spre Călărași s-a dovedit o adevărată aventură pe autostrada aglomerată pe care se prăvăleau lichizi, din când în când, nori negri. Intrarea noastră în Călărași s-a făcut în mijlocul unei ploi torențiale. M-am documentat repede ( traiască Google) și am descoperit că sunt măcar 2 muzee în oraș pe care mi-aș dori să le văd așă că aveam o soluție de rezervă pentru escapada noastră.

Pe malul Dunării razele de soare sclipeau și nu se vedea nici urmă de ploaie. Ne-am urcat în barca mică cu motor și am pornit să cucerim apele. Întotdeauna mi-a plăcut să merg cu barca (dacă e să fiu sinceră și cu avionul, trenul sau mașina) și m-am bucurat de Dunăre timid până am ajuns pe insulă. Am sărit din barcă în apă și m-am bucurat de nisipul fin depus pe malurile ostrovului.

Mi-a plăcut insula de la primul pas. Deși un loc intens populat în care am descoperit nenumărate corturi, trei baruri și două zone de masă intes populate, o ”canapea” din lemn cu vedere la Dunăre, oameni care făceau plajă, experimentau teatru labirint sau pur și simplu se bucurau de somnul unei zile firebinți m-a uimt liniștea, pacea și echilibrul întâlnite aici. Nu pot să vă povestesc cum sună muzica pe scena din pădure ( suntem stăpâni de câine responsabili și am fugit la micul nostru asiatic) pot însă să vă spun că anul viitor voi fi pe insulă măcar pentru 3 zile de festival.

Până atunci însă am plătit Dunării tribut inelul meu cu email albastru, unul dintre primele inele pe care mi le-a făcut Lucian cadou. N-am putut însă să mă supăr. Dunărea își cere din când în când tributul și ne-am împăcat pe drumul de întoarcere spre pământul ferm. Am plecat spre seara din Călărași, nu înainte de a mânca o saramură de crap ( așa se întâmplă când îți iei bărbat de la Dunăre), urmând drumul vechi al Bucureștiului prin sate cu nume memorabile: Dor Mărunțel, Ileana, Florica…

Inspirația zilei:

Pe la jumătatea lui martie 1881, corabia grecească “Penelopa”, încărcată virtuos cu cereale, grâu de Bărăgan, dulce, cu bobul greu, cobora gâfâind pe braţul de mijloc al Dunării, către Sulina, ca să iasă în mare şi să ia drumul Patridei, la Pireu.

Radu Tudoran – Toate pânzele sus

 

 

You may also like

Scrie un comentariu